Exista o parte savuroasă a presei, nevăzută de public, care te făcea să nu simți munca uneori extenuantă și prelungită până după miezul nopții.

Întâmplări rămase în folclorul media, cunoscute într-un cerc restrâns, arată că și ziariștii sunt supuși gafelor, chiar dacă un pas fals este taxat imediat de public. Sau au zile în care ar vrea să stea departe de tumultul unei redacții. Iată câteva întâmplări care au legătură cu personaje și fapte reale.

Redactorul conștiincios și nu prea

Un redactor a primit sarcina de-a realiza un interviu cu tatăl unei sportive legendare a României. Așa că și-a întocmit un set de întrebări și a pus cu entuziasm mâna pe telefon pentru a începe discuția. Ziaristul a încercat să-l stoarcă de informații pe interlocutor, pentru a scoate un material consistent. Bașca exclusiv. La final, i-a mulțumit tatălui sportivei și s-a așternut la scris. Degetele făceau piruete pe tastatură, frazele se legau ca nuntașii la periniță, interviul promitea.

La final, redactorul a pus punctul final și a trimis textul editorului șef. „Bine, dar n-ai scris câți ani are omul ăsta”. „Imediat, stai să caut pe Google”, a răspuns autorul. Rezultatele căutării erau însă bulversante. Știrile de pe diverse site-uri vorbeau despre decesul interlocutorului, produs cu câțiva ani în urmă.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE