Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
În ultimele luni, mai ales după instalarea lui Donald Trump la Casa Albă, China a început un proces de redimensionare a exporturilor sale de pământuri rare și metale critice către statele occidentale. În realitate, pământurile în discuție nu sunt atât de rare cum le spune numele. Extracția și rafinarea lor sunt extrem de dificile întrucât se găsesc în cantități mici, în zăcăminte cu multe alte elemente.
Deciziile Beijingului afectează, între alții, marii producători de armament de ultimă generație. Este vorba de 17 elemente chimice strategice - 15 din grupul ,,lantanidelor’’ al Tabelului lui Mendeleev, cărora li se adaugă itriul și scandiul, metale critice. De exemplu, pentru producția avioanelor multirol din generațiile a patra și a cincea, inclusiv F-35 Lightning, sunt necesare peste 400 kg de aliaje conținând metale din această categorie, pentru motoare, radar, avionică și armament. Rezervele principalilor producători occidentali nu depășesc 12 luni. Pământurile rare sunt fundamentale și în alte sectoare strategice: autovehicule clasice și electrice, telefoane mobile, sisteme radar și sonar, catalizatori, tehnică medicală, semiconductori, baterii.
În rândurile de mai jos voi încerca să realizez o radiografie a competiției pentru aceste materii prime, esențiale pentru viitorul nostru - în toate sensurile, inclusiv pe segmentul securității - în care sunt angrenate principalele puteri economice ale lumii: Statele Unite, Uniunea Europeană și China.
De la războiul de Yom Kippur la zicerile lui Deng Xiaoping ...
Pe fondul tensiunilor economico-comerciale dintre China și Statele Unite, Beijingul a înăsprit controlul asupra exporturilor, încă din luna aprilie. Ulterior, a relaxat măsurile restrictive ca urmare a unor concesii temporare ale lui Donald Trump, incluse în așa-numitul ,,armistițiu’’ comercial de 90 de zile, din luna mai. Pentru o mai bună înțelegere a argumentației de mai jos, reiterez o informație apărută în textele mele anterioare pe această temă: China furnizează 90 % din pământurile rare și are o poziție dominantă la nivel planetar în producția altor minerale esențiale.
Peste 98% din piața mondială pentru galliu și germaniu, de exemplu. În consecință, lanțurile de aprovizionare în domeniu trec, aproape toate, prin China. ,,Profetul’’ și marele arhitect al Chinei industriale, Deng Xiaoping, spunea încă din anii ‘80: ,,Arabii au petrolul, noi avem metalele rare’’.
Pentru a explica situația o să fac o scurtă comparație. După războiul de Yom Kippur din 1973, prețul petrolului s-a triplat în cinci luni. În condițiile tensiunilor chino-americane din primăvară, prețul unora dintre pământurile în discuție a crescut de 3-4 ori în câteva săptămâni. De fapt, în 1973, statele arabe au crescut prețul țițeiului nu doar pentru a-i pedepsi pe occidentalii care au ajutat Israelul, ci pentru a compensa devalorizarea dolarului ca urmare a abandonului de către președintele Richard Nixon a convertibilității aur/dolar, în 1971. Războiul fusese doar una dintre cauze. Se pare că și acum, avem mai multe cauze ... geopolitice.
... și la acordul ucraino-american privind metalele rare
În contextul prezentat mai sus, acordul ucraino-american privind metalele rare, semnat în aprilie, nu este doar un simplu document menit să garanteze Washingtonului că va obține rambursarea de către Kiev a resurselor materiale și financiare angajate în perioada conflictului cu Rusia. Este un moment crucial al geopoliticii resurselor globale, care se înscrie în matricea viitoare a securității naționale a Americii, la capitolele dezvoltare tehnologică și competiției globale pentru materiile prime esențiale.
Dominația Chinei pe acest important segment strategic s-a consolidat pe durata a trei decenii, în condițiile unor normative de mediu mai puțin restrictive, costuri salariale reduse și creșterii exponențiale a cererii pe plan intern - mai ales în ultimii 20 ani - și la export. Trump știe că oricât s-ar strădui, nu va putea echivala - pe termen scurt - producția și eficiența Chinei în domeniu și mai știe că dacă nu va acționa rapid, competiția cu Beijingul va fi pierdută pentru câteva generații, dacă nu definitiv. Un exemplu relevant: în Statele Unite există o singură mină activă, la Mountainn Pass în California, care acoperă mai puțin de 15% din necesarul de pământuri rare ușoare.
Domnul Trump ia măsuri și își asumă riscuri
Pentru a depăși dependența de China, Trump a introdus capitolul ,,pământuri rare’’ între prioritățile agendei sale politice deschizând - așa cum am arătat mai sus - dialogul cu Ucraina pe această temă, însă trebuie să recunoaștem că a fost forțat de ,,circumstanțe belice’’. În plus, a venit cu inițiativa subordonării - într-un fel sau altul – a Groenlandei și a deschis discuții privind cooperarea pe această temă cu Arabia Saudită. Se pregăște un acord cu R D Congo, unde Washingtonul se intersectează cu interesele Beijingului. Sunt, de asemenea, tratative cu Brazilia, afectate însă de ,,ofensiva vamală’’ din ultimele luni a administrației.
Dacă în cazul Ucrainei, materiile prime de acest tip sunt o adevărată ,,monedă de schimb’’ care avantajează Washingtonul, pe frontul comercial cu China s-au transformat într-un instrument de presiune în mâna Beijingului. Ca răspuns la amenințarea lui Trump privind cuantumul taxelor vamale și în condițiile ,,armistițiului tarifar’’ pomenit mai sus, autoritățile chineze au impus un control strict asupra exportului de metale rare rafinate. 7 elemente dintre cele mai importante - disprosiu, terbiu și samariu între acestea - au intrat sub incidența noilor măsuri restrictive.
Dacă luăm în considerare controlul Beijingului asupra exploatărilor și instalațiilor de rafinare din Myanmar, China dispune de un monopol complet asupra acestor elemente, la nivel mondial. Sisteme avansate de apărare - în primul rând americane, dar și europene - nu pot fi produse fără aceste elemente. Potrivit cotidianului Wall Street Journal, prețul samariului - element esențial pentru aliajele și magneții care trebuie să reziste la temperatura din motoarele avioanelor de vînătoare - a crescut de câteva zeci de ori în trei luni. Pentagonul a solicitat societăților producătoare de armament să renunțe la aprovizionarea din China și a fixat un termen: 2027. Rezultatul: au crescut prețurile pentru că societățile consumatoare și-au făcut rezerve strategice.
Am dat mai sus exemplul aeronavei de luptă F-35 Lighting, din generația a cincea. Avioanele F-47 NGAD și GCAP, din generația a șasea, având la bază inteligența artificială și platforme unmanned, au nevoie de cantități mai mari cu o treime de aliaje cu pământuri rare: peste 600 kg. În procesul de producție al submarinelor din clasa Virginia este nevoie de patru tone de aliaje de acest tip pentru sonar, propulsie și armament de bord. Ca să nu mai vorbim de ,,clasicele’’ interceptoare Patriot, rachetele Tomahawk și JDAM, dronele Predator.
