De la începutul lunii august, contraofensiva ucraineană face ravagii în regiunea Kursk. Cu 81 de ani în urmă, o altă bătălie decisivă zguduia aceeași zonă.

Sunetul tancurilor, explozia bombardamentelor și, în prim-plan, orașul strategic Kursk (vestul Rusiei), aflat în mijlocul unei contraofensive menite să respingă invadatorul. Pe 6 august 2024, președintele ucrainean Zelenski a lansat o surprinzătoare ofensivă în oblastul rus Kursk, cu scopul de a destabiliza forțele lui Vladimir Putin. Totul într-un decor ce amintește profund de iulie 1943.

Un coșmar militar

În acea vară, Armata Roșie contraataca vehement în regiune împotriva unui ultim efort al naziștilor de a recâștiga speranța pe frontul de est. Asta la câteva luni după înfrângerea decisivă de la Stalingrad (iulie 1942 - februarie 1943). Acea bătălie de la Kursk (5 iulie - 23 august 1943) s-a dovedit a fi un punct de cotitură în Al Doilea Război Mondial. Cât de departe putem merge cu această comparație?

Bătălia de la Kursk din 1943 ocupă un loc special în cărțile de istorie. Este, de fapt, cea mai mare confruntare de tancuri și vehicule blindate din istorie.

Cu 3,5 milioane de soldați și între 10.000 și 12.000 de tancuri, este un serios candidat la titlul de cea mai mare bătălie din istorie. Și asta fără a menționa importanța sa în victoria aliaților: la sfârșitul bătăliei de la Kursk, Germania lui Adolf Hitler nu va mai reuși niciodată să câștige un avantaj strategic asupra Armatei Roșii.

Breșa de 250 de kilometri

Prima ofensivă germană la Kursk începe pe 5 iulie 1943. Scopul? Să creeze o breșă de 250 de kilometri pe frontul de est și să își refacă drumul spre Stalingrad. Militar vorbind, planul avea sens.

După ce au pierdut 200.000 de oameni la Stalingrad, o linie de front mai dreaptă și mai scurtă ar fi fost mult mai ușor de gestionat pentru germani. Apariția noii generații de tancuri, precum Tiger și Panther, le dădea chiar speranța unora dintre ofițerii naziști că vor recăpăta eficiența Blitzkrieg-ului. Cel care le permisese să cucerească Franța în doar șase săptămâni în 1940.

Hitler mobilizează 777.000 de soldați, peste 2.400 de tancuri și 2.000 de avioane.

Un efort considerabil, având în vedere tributul greu pe care îl plătea Axa în Mediterană și pe restul frontului rusesc.

Un pariu imens

Kursk reprezenta așadar un pariu imens pentru cancelarul celui de-al Treilea Reich. Dar generalii săi considerau că este mai bine să-l joace decât să accepte un front înghețat, care ar duce inevitabil la o înfrângere lentă, dar sigură.

Pregătirile pentru atac, planificate încă din martie 1943, au durat luni de zile. Acest timp, sovieticii l-au folosit pentru a dezvolta tehnica de apărare în profunzime. Cea care va deveni faimoasă pentru Armata Roșie – și pe care am văzut-o din nou în acțiune împotriva Ucrainei în vara lui 2023. Astfel încât, în momentul în care a sosit iulie, comandanții germani considerau deja că era prea târziu pentru a lansa operațiunea.

Pe bună dreptate. Acele câteva luni de pregătire au permis Uniunii Sovietice să fie complet pregătită. Mai mult, un spion rus a obținut planurile precise ale atacului: o ofensivă dublă între nord și sud.

Apărarea în profunzime a sovieticilor a reușit astfel să demonteze cu ușurință coloanele blindate germane. Până pe 10 iulie, era clar că diviziile din nord nu se vor întâlni niciodată cu cele din sud. O săptămână mai târziu, debarcarea din Sicilia va închide definitiv ambițiile lui Hitler pe frontul de est.

Contraofensiva roșie

Pe 12 iulie, sovieticii lansează propria contraofensivă în nord. Deși pierderile sunt mari, operațiunea își atinge obiectivul. Ei eliberează orașul Orel, aflat în inima teritoriului ocupat de naziști, pe 4 august, apoi împing armata germană spre vest, până la Briansk, pe 18 august. Frontul s-a aplatizat, dar nu în direcția dorită de Hitler. Operațiunea l-a costat astfel treizeci din cele cincizeci de divizii și 500.000 de oameni.

Amploarea acestei bătălii de la Kursk încă naște dezbateri între istorici, unii considerând-o chiar mai importantă decât Stalingradul. Iar în 2024, chiar dacă istoria nu se repetă niciodată, analiștii militari se întreabă, văzând o nouă (contra-)ofensivă majoră în regiunea Kursk, dacă aceasta ar putea fi la fel de decisivă pentru războiul din Ucraina, care continuă de la invazia rusă din 24 februarie 2022.

Scopul armatei ucrainene la Kursk, dincolo de a demoraliza populația rusă și de a-și revigora propriul moral, rămâne de elucidat. Este vorba despre preluarea controlului asupra anumitor teritorii și capturarea de ostatici ruși ? Sau este omanevră de a distrage armata rusă de la linia de apărare ucraineană din est, din ce în ce mai vulnerabilă?