Familia Oanei Roman, după cum amintește chiar ea, locuia foarte aproape de clădirea CC, locul din care își ținea discursurile Nicolae Ceaușescu. Aceasta a povestit că fiind doar un copil de 13 ani, s-a speriat teribil când a văzut de la fereastra apartamentului cum tinerii erau bătuți și reținuți.

Oana Roman a povestit coșmarul prin care a trecut atunci când tatăl ei a plecat de acasă să lupte pe baricade și nu s-a mai întors timp de 64 de zile. De atunci, potrivit acesteia, a rămas cu sechele pe viață, a intrat în depresie, afecțiune cu care se confruntă și în ziua de azi.

„Întâi a fost spaima, nedumerire, frica, apoi bucurie, extaz și sentimentul libertății. Căci despre asta a fost, despre libertatea pe care am câștigat-o cu mari sacrificii în acele zile. Sunt imagini care mi au rămas în minte și care m-au marcat pentru toată viața.

„Locuiam foarte aproape de sediul fostului CC, adică actuala Piață a Revoluției”

Noi locuiam foarte aproape de sediul fostului CC, adică actuala Piață a Revoluției. Am văzut studenți de la arte plastice care veniseră sa demonstreze pe 21 decembrie după masa și am văzut cum au fost înconjurați de forțele de ordine, bătuți și băgați în dube. Mi-am dat seama că erau studenți la arte pentru că aveau mapele acelea mari cu desene. Au fost imagini cumplite. Eu aveam aproape 14 ani și am văzut și înțeles tot”, a spus Oana Roman.

Oana a povestit și cum încercase Mioara Roman să o liniștească, în timp ce în fața clăđirii lor oamenii erau măcelăriți.

„Am crezut că vom muri, se trăgea la câțiva metri de blocul nostru și zgomotele erau cumplite. Mama m-a luat în brate și ne-am așezat pe jos pe un culoar din apartament care nu avea geamuri. Eram ferite cumva și mama mă ținea în brate și-mi spunea să mă liniștesc că o sa fie bine, că o să avem libertate și o să putem călători și vorbi liber. Și mă încuraja. Dar a fost cumplit de greu și spaima foarte mare. Slavă Domnului, am scăpat, dar era să-l pierdem pe tata și câteva zile nu am știut dacă va mai veni acasă sănătos”, a mai dezvăluit Oana Roman, pentru sursa citată.

„Mă îngrășasem enorm. Plângeam de mă dădeam cu capul de pereți”

Deși Oana s-a împăcat cu tatăl său în urmă cu aproximativ un an, după ce o perioadă de câțiva ani nu și-au mai vorbit, aceasta îl consideră în continuare responsabil pentru traumele prin care a trecut și pentru destrămarea familiei lor, începând cu momentul Revoluției. Fiica fostului ministru a povestit intrat atunci într-o depresie severă, pe care părinții ei nu au observat-o.

„Ne-au scos din casă și am stat în altă casă patru luni, cu lucrurile în mijlocul casei, cu unii care ne păzeau cu mitraliere. Nu doresc nici celui mai aprig dușman să trăiască ce am trăit atunci, înjurăturile, frica. Nu mai aveam familie, prieteni, casă. Pentru mine tata a plecat de acasă în 21 decembrie 1989 și nu s-a mai întors la fel niciodată. A lipsit de acasă 64 de zile. 18 luni am trăit un coșmar, care nu s-a mai terminat niciodată. Noi de atunci nu am mai fost o familie.

Mi-am pierdut toate reperele. Nici la joacă în Cișmigiu nu aveam voie. Nu am mai avut tată. Mergeam însoțită la școală. Am fost înjurați, jigniți, și acum sunt oameni care spun că Petre Roman a distrus imaginea României. Eu nu am fost om doi ani. Părinții nu au realizat cât de rău eram eu, eram în depresie gravă. Mă îngrășasem enorm. Plângeam de mă dădeam cu capul de pereți”, a povestit Oana Roman la „Xtra Night Show”.