Evenimentul Zilei > EVZ Special > POVESTEA UNEI FOTOGRAFII. Oaia Dolly, dovada că nimeni nu se poate juca de-a Dumnezeu
POVESTEA UNEI FOTOGRAFII. Oaia Dolly, dovada că nimeni nu se poate juca de-a Dumnezeu

POVESTEA UNEI FOTOGRAFII. Oaia Dolly, dovada că nimeni nu se poate juca de-a Dumnezeu

În urmă cu 22 de ani a avut loc unul dintre cele mai controversate evenimente din istoria ştiinţei. Pe data de 5 iulie 1996 a venit pe lume primul animal clonat din istorie, împărţind omenirea în două tabare. Pe de o parte erau cei care spuneau că cercetărorii Ian Wilmut şi Keith Campbell de la Institutul Scoţian Roslin se joacă de-a Dumnezeu, iar în cealaltă tabără erau cei care spuneau că prin apariţia oiţei Dolly omenirea a făcut un mare pas înainte, un argument fi ind acela că specii afl ate pe cale de dispariţie pot fi salvate.

Deşi s-a născut în vara anului 1996, existenţa oiţei Dolly a fost dezvăluită abia în februarie 1997. Crearea sa, după 276 tentative eşuate, a fost un proces realizat absolut pe cale ştiinţifică. Numai numele Dolly l-a primit din raţiuni mai puţin ştiinţifice: cei care au moşit-o au crezut că celula folosită la clonare era una mamară, şi s-au gândit la cântăreaţa country Dolly Parton.

Prezentată încă de la naştere drept una dintre marile cuceriri ale ştiinței, oaia Dolly, primul animal clonat vreodată din celula unui mamifer adult, a provocat o dezbatere mediatică de mare amploare cu privire la etică clonării. Dolly arăta ca orice oaie normală, s-a dezvoltat normal şi a devenit chiar mamă, dând naştere în 1998 unui miel, Bonnie, apoi altor trei.

 

Îmbătrânită prematur

Decizia de a-i curma existenţa, la vârsta de şapte ani, a fost luată după un examen veterinar care a arătat că ea suferea de o maladie pulmonară progresivă. Viața sa relativ scurtă a adus în discuţie problemele îmbătrânirii premature înregistrate în cazuri de animale clonate. Îmbătrânirea prematură a oii Dolly a fost evocată pentru prima dată în mai 1999, într-un studiu în care se afirma că vârsta cromozomilor săi nu este de trei ani, ci de nouă, adică la vârsta sa efectiva se adăugau anii oii de la care fusese prelevată celulă folosită la clonare.

Apoi, în ianuarie 2002, prof. Ian Wilmut a recunoscut că Dolly suferea de artrită la o vârstă tânără, ceea ce putea să însemne că avea probleme. La vremea respectivă, grupurile de protecţie a animalelor au denunţat obiectivele considerate mercantile ale laboratoarelor de cercetare, afirmând că nu se poate acţiona asupra unei componente a sistemului animal aşteptând ca restul să funcţioneze perfect.

Cercetările ulterioare au arătat că toate animalele clonate în lume prezintă malformaţii genetice şi fizice. După moarte, oaia Dolly a fost clonată şi donată Muzeului Naţional din Edinburgh, unde este expusă şi astăzi. Destinul oiţei şi cercetările au recunoscut, în sine, faptul că nimeni nu se poate juca de-a Dumnezeu şi că ştiinţa are limite care nici nu pot fi depăşite, nici nu pot fi explicate.

 

Publicat in categoriile: EVZ Special
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: