Sursa foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Săptămâna trecută, presa germană anunța arestarea lui August Hanning, fost președinte al BND. Pentru buna înțelegere a analizei mele, ar fi aproximativ omologul SIE de la noi – în perioada 1998-2005. Acuzația, confirmată ulterior de Procuratura federală: transmiterea de informații secrete către o putere străină timp de 12 ani, din 2010 în 2022.
Mecanismul era simplu. Întrucât nu mai făcea parte din administrația de stat germană, Hanning s-a folosit de un fost subordonat – în comunicatul procurorilor, este numit Manfred D. – fost director al său de cabinet de la BND și al președinților care au urmat, până în 2022, pentru a obține documente și informații secrete, transmise ulterior contactelor sale din exterior, mai ales din Est.
Acestea sunt faptele comunicate presei până acum.
În acest editorial, nu intenționez să repet comentariile sau analizele din media – bazate mai mult pe speculații de presă – ci voi încerca să compun matricea implicațiilor și consecințelor evenimentului din Germania asupra securității continentale și nu numai.
Locul BND între serviciile europene ...
La sfârșitul lunii iulie, săptămânalul francez L’Express publica o analiză a eficienței serviciilor de informații externe europene, comentată de mine într-un editorial din luna august. Juriul era format din 60 de specialiști – foști și actuali șefi de servicii, experți în intelligence, reprezentanți ai mediului academic. BND era pe locul 5, cu 62 de puncte, după britanicii de la MI6 - 251 puncte, francezii de la DGSE, cu 169, olandezii de la AIVD cu 97 și ... ucraineni, cu 63.
Am reținut un detaliu: doar 2% din alertele teroriste din Germania, cu rădăcini în exterior, proveneau de la BND. Restul de la servicii partenere între care se evidenția CIA, cu ... 72%. Adică, americanii îi informau pe germani despre ce se întâmplă în Europa ...
... cu unele carențe
Un fost director al structurii de informații a Elveției, citat de aceeași publicație, afirma: ,,Spionii germani semănau mai mult cu niște cercetători din cadrul unui think-tank’’... Peste Atlantic, opiniile erau cam aceleași.
Glen Carle, fost agent CIA și director adjunct al NIC - National Intelligence Council, susținea că ,,atunci când eram în serviciu și lucram cu germanii, aceștia refuzau orice operațiune în străinătate. BND rămâne totuși un monument de competență birocratică și rigoare academică pe segmentul de analiză, dar are lacune vizibile în ceea ce privește acțiunile din teren și asumarea riscurilor operative’’.
Aceste date statistice și afirmații ale unor specialiști în domeniu arată cât de mult depind serviciile germane, pe segmentul operativ, de partenerii lor. Asupra acestor aspecte mă voi referi cu prioritate în rândurile de mai jos, întrucât trădarea lui Hanning le influențează în cel mai înalt grad.
Analiza săptămânalului francez L’Express s-a dovedit justă
În editorialul din august, am criticat pe alocuri ancheta francezilor de la L’Express, subliniind însă părțile ei bune, care nu sunt puține. Contra-analiza din Evenimetul Zilei a fost apreciată la Paris. Am primit chiar felicitări din partea coordonatorului anchetei. Nu m-am gândit însă nicio secundă că sintagma ,,servicii partenere’’ va dobândi o importanță particulară analizând BND-ul în noul context, deși se știa că la un tribunal din Berlin există o procedură juridică împotriva unui înalt funcționar al serviciului, acuzat că ar fi transmis informații secrete rușilor. Deja, serviciile partenere erau în fierbere.
Revenind la ,,cazul Hanning’’ trebuie să subliniez că atunci când vorbim de ,,riscuri operative’’ trebuie să avem în vedere și componenta de contrainformații, cu aceleași lacune de care pomenea Glen Carle, citat mai sus. Dar realitatea ne va arăta că situația este mult mai complexă. Vom vedea cum și de ce.
Domnul Manfred D. știe să-și acopere urmele
În Germania, la nivel național, contraspionajul este în sarcina Oficiului Federal pentru Protecția Constituției – BfV, echivalentul SRI, în linii mari. Pentru BND însă, responsabilitatea pe această linie revine structurii/diviziei sale de protecție internă. Întrebarea care se pune în legătură cu recentul eveniment ar fi următoarea: ce eficiență ar fi putut avea această structură în ,,cazul Hanning’’ când în fața biroului președintelui s-a aflat vreme de aproape două decenii un cerber pe nume Manfred D.?
Mult, prea mult. Știa tot și pe toți. Chiar dacă nu avea atribuții în domeniul contrainformațiilor, putea interveni oricând pentru a bloca o anchetă sau o verificare internă. Mai cu seamă una care îl privea personal. Nici după ce a plecat din funcție nu au apărut indicii clare privind legătura cu Hanning și nici despre conexiunile acestuia din urmă cu spionajul unei puteri străine. O anchetă a poliției într-un caz de drept comun a dezvăluit totul. O întâmplare, de fapt.
Ce am prezentat în acest paragraf este o simplă interpretare teoretică a cazului, în forma sa incipientă, pornind de la datele apărute în media și de la o anume experiență personală.
Documente și informații care ,,vorbesc’’ mai mult decât trebuie
Se vorbește de 2000 de documente transmise de August Hanning, însă cantitatea nu coincide automat cu valoarea acestora. Cinci dintre ele, de exemplu, ar putea fi mai importante decât alte 500. Contează foarte mult natura lor, nivelul de secretizare, proveniența/sursa, perioada la care se referă și în posesia cui au ajuns.
În atâția ani de flux continuu către exterior, pe lângă informația ca atare, un bun analist poate reconstitui modul de gândire al organizației ,,furate’’, prioritățile sale informative și ale conducerii politice statale, zonele geografice de interes, amenințările relevante. Mai mult, se pot intui sau chiar cunoaște lacunele informative ale serviciului penetrat – chiar ale serviciilor partenere – sursele și modul cum este informat decidentul politic judecând după reacția lui, publică sau rezervată, ulterioară.
Nu doar ce știi, ci și ce nu știi este important pentru adversar
Un serviciu de informații profesionist nu se oprește la a afla ce știe adversarul, ci vrea să cunoască modul său de lucru, sursele și mai ales, ce nu știe. De multe ori, a cunoaște ce nu știe este mai important decât ceea ce știe. Analizând vreme de 12 ani 2000 de documente, poți avea răspuns la toate chestiunile de mai sus.
Hanning știa ceva la care cel mai eficient haeker nu ar fi putut ajunge. Cunoștea în profunzime cultura organizației în care lucrase zeci de ani și pe care o condusese alți șapte. Și-a început activitatea subversivă la doar cinci ani de la părăsirea postului de conducere. Știa persoane, proceduri, mecanisme informale – extrem de importante – semnificația reală a clasificării. Știa care sunt cu adevărat informațiile valoroase. Un document aparent minor, de exemplu, poate avea o importanță majoră pentru cel care cunoaște sistemul și modul în care a fost elaborat.
,,Cazul Hanning’’ depășește frontierele Germaniei
Revin acum la un aspect extrem de delicat: consecințele asupra cooperării BND cu serviciile partenere. Nu este un secret pentru nimeni că niciun serviciu din spațiul euro-atlantic nu-și permite să opereze izolat. Schimburile - de informații, analize, indicatori de amenințare, alte produse de intelligence – sunt continue. În aceste condiții, ,,cazul Hanning’’ depășește cu mult frontierele Germaniei.
În lumea informațiilor, încrederea reciprocă este ,,valută forte’’. Când un serviciu transferă informații sensibile unui partener, știe că acestea vor fi protejate la cel mai înalt nivel de secretizare. Dacă încrederea se reduce, nivelul cooperării scade proporțional. Relațiile se mențin – ar fi nerealist să fie întrerupte, mai ales între parteneri strategici – dar se schimbă calitatea conținutului. Crește nivelul de control al schimburilor, iar distribuția este limitată, chiar compartimentată.
În paralel, serviciile partenere ar trebui să privească atent în ograda lor și să facă zid în apărarea celui cu probleme - transferând expertiză, specialiști în contraspionaj - până când sunt eliminate consecințele.
Concluzii operative cu urmări ... politice
Luând în calcul cele de mai sus, se poate afirma că BND are o sarcină extrem de dificilă, dar obligatorie: îndepărtarea daunelor și reconstrucția relațiilor cu partenerii. Trebuie să realizeze ceea ce în termeni generali dar de specialitate se numește ,,damage assessment’’: identificarea documentelor transmise de ,,cuplul Hanning-Manfred D.’’ și reconstituirea lanțurilor de distribuție cu accent pe informațiile primite de la parteneri.
La fel de importantă este identificarea surselor compromise – aici intră și sursele partenerilor, deși acestea sunt protejate ab initio în contextul elaborării documentelor – și apărarea lor. Este vorba de un proces care poate dura luni, dacă nu ani de zile.
Orice eveniment de această dimensiune pe segmentul intelligence trebuie studiat de alte servicii pe o schemă elaborată în jurul întrebării: poate să ni se întâmple și nouă? Apoi: avem sisteme de securitate interne eficiente care să ne protejeze? Ce informații ar fi compromise și ce surse? Cum trebuie să reacționăm? Este o ... simplă analiză comparativă de contraspionaj.
Povestea de (contra)spionaj din Germania are și o consecință politică. Mă întreb, cum va justifica F. Merz, cancelarul federal, proiectul său de lege privind reforma serviciilor de informații, în noul context? Intenționa să mărească atribuțiile și puterea lor. Poate o va amâna ...
Recomandările noastre
