Despre această staţiune, care a renăscut dintr-o întâmplare, se vorbeşte din vremea domnitorului Matei Basarab. Lacul stațiunii are apa sărată, cu un conținut ridicat de sulfat, clorură de sodiu şi magneziu, fiind alimentat de izvoare subterane vindecătoare.

Aflată la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi mare, staţiunea este un parc natural cu vegetaţie bogată, cu lac și plaje cu nisip fin. O oază de verdeață de zeci de hectare în mijlocul ținutului ars de soare şi vânt din Bărăgan. Dar adevărata comoară se afla pe fundul lacului Amara: 130 de hectare de nămol sapropelic, care conţine substanţe chimice bune pentru organism.

Stațiunea din inima Bărăganului care adăpostește o adevărată comoară

Primele analize pentru a descoperi calitățile chimice ale lacului Amara au fost făcute de omul de ştiinţă Petru Poni. Lui Dumitru Seceleanu, unul dintre cei mai bogaţi moşieri ai Bărăganului, i se datorează înfiinţarea staţiunii Amara, devenită celebră pentru miraculosul nămol. Fermierul interbelic a pus bazele uneia dintre cele mai importante baze de tratament din România, după ce s-a vindecat de paralizie urmând un tratament cu nămol.

Prima atestare documentară a lacurilor Amara şi Fundata o găsim într-un document emis în data de 8 august 1847. Doctorul judeţului Ialomiţa, Desborn Ştefanovici, cere conducătorilor regiunii să facă demersuri pentru popularizarea apelor minerale ale lacurilor aflate nu departe de Slobozia.

Moşierul a reușit să se vindece de paralizie la mâna dreaptă după un tratament cu împachetări cu nămol

Iniţial o staţiune cunoscută pe plan local, Amara devine la sfârşitul secolului al XIX-lea din ce în ce mai populară, renăscând dintr-o întâmplare. La începutul secolului XX era vizitată de mii de oameni veniţi să-şi curme suferinţele, inclusiv de la Capitală.

Moşierul Dumitru Seceleanu, originar din părţile Buzăului, valorifică la maximum potenţialul apelor lacurilor de la Amara, fiind marcat de o experienţă personală: conform memoriilor sale, în anul 1910 a reuşit să se vindece de o paralizie la mâna dreaptă după un tratament cu împachetări cu nămol sapropelic de la Amara. Din iniţiativa sa, se construiesc primele instalaţii balneare iar, pentru un leu de baie mii de oamenii s-au tămăduit graţie iniţiativei sale. (Georgeta Penelea Filitti, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, în 2004). În anul 1919 este ales senator de Ialomiţa.

Tipuri de proceduri balneare

În Staţiunea Amara, sunt folosite următoarele tipuri de proceduri balneare: băi calde cu nămol, împachetări cu nămol, aplicaţii de cataplasme cu nămol rece, cure interne cu ape minerale, electroterapie şi hidroterapie, aplicaţii de cataplasme cu nămol rece, toate ideale pentru tratarea afecţiunilor reumatice şi nu numai.

Printre indicaţiile terapeutice se regăsesc afecţiuni ale aparatului locomotor: reumatismale, sechelare post-traumatice, neurologice periferice, afecţiuni ginecologice, afecţiuni dermatologice, boli profesionale, afecţiuni endocrine, cure de diureză, diateza urică, gută, litiazele urinare, diabetul zaharat.

La Amara se poate ajunge pe calea ferată, cu oprire în gara Slobozia Veche. Aceasta se află la 62 km de Urziceni, 71 km de Bucureşti şi 128 de Brăila. Pe şosea se merge pe DN2, localitatea aflându-se între Slobozia şi Buzău, până la care se fac 84 km, informează turismclub.ro.