De aproape 20 de ani, Antoaneta îi ajută pe nemţi să se însoare cu femei din România. Străinii preferă româncele frumoase şi "devreme acasă" în locul nemţoaicelor neîngrijite şi prea emancipate.

Într-o dimineaţă de sâmbătă, sala de conferinţe a unui hotel din centrul Bucureştiului e plină. Vreo zece bărbaţi trecuţi de 30 de ani şi un număr dublu de femei, şi mai tinere, şi mai "coapte", sunt aliniaţi în jurul mesei. Domnii - în jeans, doamnele - la taior şi cămăşi decoltate. Platourile cu saleuri sunt neatinse, toţi ochii sunt la femeia din capătul mesei, care conduce discuţia, când în română, când în germană. Atmosfera e relaxată, se glumeşte şi se fac poze. "E sensibil, mi-a zis că mă acceptă şi cu copil" La un moment dat, după ce se prezintă toţi participanţii, bărbaţii se ridică şi încep "să liciteze" pentru femei. Avuseseră timp să le studieze la cină, cu o seară înainte. La final, opt cupluri părăsesc sala de mână, urmând să experimenteze prima întâlnire, uniiîn parc, alţii la mall. Pentru câteva fete, unele venite de la sute de kilometri distanţă, de la Sibiu sau Reşiţa, n-a fost cu noroc. Niciuna nu pleacă până nu i se decontează transportul, inclusiv taxiul până la hotel, totul - pe cheltuiala domnilor care au vrut să le cunoască. Valentina (42 de ani), din Slobozia este un caz fericit. A aflat întâmplător, pe Internet, de agenţia "Antoinette" şi s-a înscris de curiozitate. După câteva zile, patroana a sunat-o şi a invitat-o la o întâlnire în Bucureşti, unde avea să-l cunoască pe Andreas. Femeia are un copil de cinci ani pe care îl creşte singură de la două luni. După ce s-a despărţit de tatăl copilului, cu care a avut o relaţie de durată, a suferit doar decepţii. Nu e nici genul care să frecventeze cluburile sau barurile, iar şansele de a cunoşte pe cineva erau mici. "Cu Andreas a fost dragoste la prima vedere, ne-am înţeles perfect, deşi eu nu ştiu germană, iar în engleză doar rup câteva cuvinte. E serios, sensibil, mi-a zis că nu îl deranjează că am un copil şi că e dispus să-i fie tată. La prima întâlnire, am fost în mall", povesteşte Valentina. Căsnicie de probă, dar în camere separate Ea urmează să plece în Germania pentru zece zile. Bărbatul, care este de aceeaşi vârstă cu ea, lucrează ca maistru constructor. "Mi-a zis că eu hotărăsc după cele zece zile dacă rămân cu el. Familia mea nu are obiecţii, toţi ştiu cât de greu mi-a fost singură, nu atât material, cât mai ales spiritual". Antoaneta Hambitzer (54 de ani), organizatoarea întâlnirii, deţine o agenţie matrimonială în Germania şi de aproape 20 de ani "mărită" românce cu nemţi. Până acum, "a înfăptuit" peste 1.000 de căsătorii şi spune că 80% dintre cei care au apelat la ea şi-au găsit parteneri. "Sunt singura de pe piaţă care se ocupă de parteneri până îi văd luaţi. Trebuie să te ajute şi destinul, dar mai trebuie să mişti şi tu un deget", dezvăluie reţeta succesului. Ca să intri în baza de date, trebuie să completezi un chestionar cu datele personale şi trăsăturile de personalitate, la care ataşezi câteva poze. Pentru fete înscrierea e gratuită, iar bărbaţii trebuie să plătească o taxă echivalentă cu un salariu minim pe economie în Germania. Lunar, cel puţin un neamţ călătoreşte în ţara noastră pentru a cunoaşte una sau mai multe fete, la fel cum cel puţin două românce vizitează Germania în acelaşi scop. Toate cheltuielile sunt asigurate de bărbaţi, care le găzduiesc în casele lor, dar în camere separate. Trei zile sunt de ajuns pentru o femeie să-şi dea seama dacă se vede acolo toată viaţa. O altă posibilitate este să se întâlnească mai mulţi într-un cadru organizat, la Arad sau la Bucureşti. "Între mine şi Andreas a fost dragoste la prima vedere. La prima întâlnire am fost în mall şi acum urmează să-l vizitez eu în Germania." VALENTINA, potenţială soţie de neamţ S-au văzut şi s-au plăcut. O zi a fost de ajuns pentru Valentina şi Andreas să se îndrăgostească unul de celălalt Când au aterizat în România, erau singuri şi disponibili. După două zile, aveau deja alt statut Burlacii străini, vânaţi deopotrivă de şomere, femei de afaceri şi pensionare Originară din Arad şi stabilită în Germania din 1986, Antoaneta a pornit această afacere în 1993, când nu apăruseră reţelele de socializare şi cererea pentru matrimoniale era mare. De meserie recepţioneră, dar cu spirit antreprenorial, a prins ideea după ce a citit în ziar despre o agenţie care intermedia căsătorii între nemţi şi poloneze. A început să dea anunţuri pentru fetele din vestul ţării, după care s-a extins. Facebook-ul a închis agenţiile matrimoniale Obişnuia să organizeze serate, la sfârşitul lunii, la un restaurant select din Arad, unde aduna "spuma". "Aduceam fete cu microbuze, în ţinute de gală. Făceam jocuri de societate şi când atmosfera era deja destinsă, prezentam bărbaţii la microfon şi le ceream celor interesate să iasă în faţă. Ultima serată a fost prin 2007", e nostalgică Antoaneta. Criza, Hi5-ul şi mai târziu Facebook-ul i-au afectat afacerea. În prezent, cam 100 de bărbaţi apelează, într-un an, la serviciile agenţiei. "Sunt trei categorii: neînsuraţii- sub 30 de ani, divorţaţii- 45 plus/minus şi vârstnicii, care vor să mai scoată ceva de la viaţă- peste 50. Cei din ultima categorie sunt rari", recunoaşte Antoaneta. Aspirantele au între 18 şi 60 de ani, iar dacă până acum, veneau cereri mai mult din Ardeal, în ultimul timp, un număr tot mai mare de bucureştence se arată dornice să cunoască străini. Cele tinere sunt, în general studente sau proaspăt absolvente - şomere sau cu un job prost plătit - care văd în asta o oportunitate financiară. "Vor bărbaţi tineri, frumoşi, cu bani, fără obligaţii, ca nu cumva să le rămână lor mai puţin, care să le plătească şi datoriile. Le avertizez că nu sunt sponsori", e directă Antoaneta, care recunoaşte că bărbaţii sunt dispuşi să ajute. Sunt însă şi femei realizate pe plan financiar, care urmăresc prin emigrare nu doar împlinirea sentimentală, ci şi ascensiunea profesională. O altă categorie sunt divorţatele, care nu vor să mai repete experienţa cu români. Femeile peste 50 de ani ajung mai greu în baza de date. "Contează aspectul exterior, greutatea, cunoştinţele de engleză sau germană, iar cele care trec proba sunt în general pensionare nomenclaturiste", adaugă Antoaneta. "Toate vor bărbaţi tineri, frumoşi, cu bani şi fără obligaţii, ca nu cumva să le rămână lor mai puţin." ANTOANETA HAMBITZER, proprietar agenţie matrimonială Nemţii şi româncele "sparg gheaţa" la cină, într-un cadru privat. După o seară de "filaj", afi nităţile sunt formate Eliberarea de sub "dictatura" vesticelor Nemţii care plătesc ca să-şi ia neveste din România nu o fac pentru că în ţara lor s-au terminat femeile şi nici nu ascund vreun defect. Mai mult, nu sunt dispuşi să lase ştacheta jos. "Indiferent cum arată, toţi au gusturi bune şi îşi văd lungul nasului. Ca să-i aduc cu picioarele pe pământ, le spun aşa: dacă o femeie întruneşte 60% din calităţi, în proporţie de 20% se mai poate lucra şi dacă se ajunge la 80%, tot e bine. Nu există partener ideal", face pe psihologul Antoaneta. Pentru străini contează şi frumuseţea şi grija româncelor pentru aspectul fizic, dar mai ales faptul că sunt femei "de casă". Nemţoaicele, în schimb, sunt "neîngrijite, puturoase, prea emancipate şi dictatoare". "În România, femeile cad victime bărbaţilor, pe când în Vest, ei sunt cei ţinuţi sub papuc. De aceea, compatibilitatea dintre un neamţ şi o româncă este atât de bună, pentru că se ajunge la un echilibru", explică Antoaneta, care mai spune că din cauza programului infernal de la muncă, occidentalii nu prea mai au timp să-şi găsească parteneri. Străinii sunt familiştii, românii - macho-meni Cu cât se apropie de 40 de ani, cu atât disperarea de a nu rămâne singuri creşte. "Nu au când să stea pe Messenger, pe Facebook, pe când în România, asta a devenit o boală. În ţările cu soare, hormonii o iau razna, în ţările cu mai puţin soare, oamenii mai şi muncesc. Germanii sunt familişti, se bucură dacă femeia îi întâmpină cu o mâncare caldă". Patroana agenţiei matrimoniale spune că un neamţ are, în medie, de-a lungul vieţii, cam 3-10 femei, pe când un român are şi o sută, "apropo de seriozitate". 6-10 luni durează, în medie, până când nemţii se hotărăsc să le ceară mâna româncelor pe care le cunosc prin agenţie Româncele şi cluburile, cele mai bune branduri de ţară Anual, în jur de 100.000 de străini vin în ţara noastră atraşi de farmecele româncelor şi de distracţie în cluburile autohtone, potrivit datelor oferite de Federaţia Patronatelor din Turism (FPTR). Cei mai mulţi sunt italieni şi germani. Vizitele domnilor care vor să cunoască sau să revadă femei din ţara noastră ridică şi afacerile în turism. În jur de 30 de milioane de euro lasă în ţara noastră bărbaţii care vin în România să-şi caute neveste. Străinii sunt generoşi şi se cazează, în general, în hoteluri scumpe, de la trei stele în sus, unde petrec cel puţin o noapte. Antoaneta Hambitzer, patroana agenţiei matrimoniale Antoinette, spune că un client neamţ cheltuie, în medie, cu transportul, cazarea (inclusiv cea a femeilor) şi distracţiile cam 1.500-2.000, atunci când ne vizitează ţara.