Într-o Românie măcinată de panică, isterie și neliniște, ipocrizia și iresponsabilitatea politicienilor lovesc mai profund decât leapșa mortală dată de chinezi omenirii.

Cum altfel s-ar putea explica situația utopică de la Buzău, unde proiectul Băncii Naționale de Semințe (Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice şi Medicinale) - plan indispensabil țării în caz de criză alimentară (și nu numai) - este batjocorit de aproape un an? Ministrul Agriculturii - nici măcar nu merită să-i pomenesc numele aici - a semnat, anul trecut, sub presiunea media și a cetățenilor, (re)investirea în funcția de coordonator al acestui plan strategic, elementar pentru o națiune, a cercetătorului Constantin Vânătoru.

Numele, probabil, nu vă spune mare lucru. Și asta pentru că omul nu este angajat politic sau aservit ocazional găștilor ce înfloresc pe ciolanul Puterii din patru în patru ani. Este dependent însă de pasiunea pentru știință de trei decenii și jumătate, de-o viață. Constantin Vânătoru, director al Laboratului de Genetică și Ameliorare din cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Buzău, doctor în horticultură și creatorul a zeci de soiuri de legume recunoscute la nivel internațional, (mai) este, de fapt, singurul om capabil să ghidoneze un proiect de o asemena anvergură.

Funcție pe hârtie

Doar că, de la reinvestirea în funcție, adică din ajunul Crăciunului 2019, responsabilii cu traiul românilor l-au legat pe Vânătoru de mâini și de picioare, i-au pus pe cap o mare glugă și i-au făcut vânt într-un tunel întunecat al timpului. „Ducă-se, să nu mai auzim de el!” - și-au spus, probabil, diriguitorii destinului României. Așadar, i-au lăsat funcția - să nu se ridice iar prostimea -, dar doar pe hârtie.

În realitate, Constantin Vânătoru este singurul funcționar al Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice şi Medicinale! Singurul. Nimeni, dar nimeni n-a mai fost angajat. Explicația oficială (inițială și actuală)? Forurile științifice, universitățile și Academia de Științe Agricole ale României trebuie să se sfătuiască și să se pronunțe dacă un asemenea plan merită investiția. De aproape șase luni, așadar, gulerele albe ale țării frământă acest imposibil răspuns. Îl rumegă și nu le iese nimic (bun) din țeste.

Intoxicare

Dar oare despre ce investiție este vorba? Pentru că în jurul acestui proiect indispensabil unui popor au apărut, în loc de răspunsul deștept al academicienilor, zvonuri, znoave, bârfe. Lansate sau relansate, dinspre București sau aiurea: „65 de milioane de euro! De unde să luăm atâția bani? Cu sumele astea cumpărăm semințe cu tot cu legume pentru o sută de ani!”

Cum nimic nu este întâmplător când vine vorba de sacul cu bani și politicianul român - ar putea fi titlul unei fabule! -, am verificat informațiile. Suma vehiculată este - nicio surpriză - doar un balon cu săpun, ridicat în aerul stricat al tranziției noastre păcătoase doar pentru a dinamita din încheieturi un proiect nedorit, care, Doamne ferește!, mai și riscă să echilibreze piața agroalimentară a țării și să submineze interesele companiilor străine care au transformat România în taraba lor de desfacere și, mai rău, în poligon al testelor chimice.

Verificați la Salonic!

Băgați-vă mințile în cap, inconștienților! Permiteți României să-și asigure singură pâinea, n-o mai aserviți în schimbul comisioanelor care vă umflă buzunarele și pungile! Mai ales acum, în vremea acestei negre autoizolări care s-ar putea prelungi. Ce veți face la toamnă, când românii nu vor mai avea ce să pună pe masă? Dar la iarnă?

Dincolo de amănuntul că o națiune ar merita să aibă o bancă de semințe serioasă indiferent de prețul plătit, de ce nu lansați pe piață informația - de data aceasta adevărată - că un proiect precum Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice şi Medicinale de la Buzău nu ar costa mai mult de șapte milioane de euro? Ar putea fi identic cu proiectul (împlinit) din Salonic (Grecia), de pildă. Tot cam atât a costat, poate chiar mai puțin.

Așteptăm răspunsul domniilor voastre. Dar nu vreme de șase luni. Puteți, în schimb, să sunați (și) un prieten din străinătate, poate vă scapă din brațe - cine știe? - și redeveniți români.

Sănătate!

Și nu uitați să vă puneți masca!