A crescut în Căminul Felix după ce statul l-a luat dintr-o familie în care alcoolul și violența erau la ordinea zilei. Iar banii cheltuiți de tată la jocurile de noroc îi aduceau pe cei 9 copii ai familiei în situația de anu avea pâinea cea de toate zilele.

La peste 20 de ani distanță, Alin Pop este licențiat al Facultății de Științe Politice și Științele Comunicării - Jurnalism din cadrul Universității Oradea și masterand în același domeniu la Universitatea din București. Acum se află în fața lansării cărții sale “Visele pot deveni realitate”, eveniment care va avea loc sâmbătă, la orele 16, la Biserica Betania Sânmartin. A lăsat trecutul în urmă și a privit înainte, apoi și-a deschis sufletul și și-a pus povestea între niște coperți. Optimist, visător și zâmbitor, Alin Pop își invită cititorii să treacă dincolo de coperțile care ascund o poveste emoționantă, scrisă cu multe lacrimi. A scris povestea vieții lui după ce a reușit să facă ceea ce reușesc puțini copii: și-a iertat părinții. 

Vrea să inspire

“Am ales să fac publică povestea mea de viață, deoarece aș vrea să fiu o inspirație pentru cei proveniți și crescuți la casa de copii. În cartea aceasta, am dorit neapărat să ofer viață eternă unor clipe, întâmplări, trăiri care m-au marcat pentru tot restul vieții mele”, explică Alin Pop de ce la 24 de ani a ales să scrie o carte autobiografică.  Toate întâmplările sunt adunate și așezate în pagină pentru cititori, cu multă migală, cu umor, pentru a le putea înțelege pe deplin”. Intenția autorului este de a-l transpune pe cititor în lumea lui. O lume  în care a avut parte de o încărcătură sufletească aparte fiindcă primii ani din viața sa nu sunt unii despre care ai vrea să spui că vrei să-i retrăiești. Sunt oameni care cred, fără rezerve, că copilăria e cea mai frumoasă parte a vieții. Uneori, însă, se întâmplă altfel... 

“În timp ce parcurgi filă cu filă, îmi doresc să fii cuprins de emoțiile pe care le-am simțit și eu atunci când le-am scris, deoarece nu mi-a fost ușor să aștern pe hârtie trecutul meu, mai ales când știu că începutul vieții mele nu este nici pe aproape cel pe care mi l-am dorit.

Vei plânge, vei râde, vei pendula de la o stare la alta, pentru că așa e în viață - azi e cu zâmbete, mâine se lasă cu plâns. Așadar, îți las posibilitatea ca în incursiunea cărții, să fii tu. Să zâmbești, să te amuzi și să plângi împreună cu mine...”, e mesajul autorului pentru cititorii săi. 

“Suntem mai mulți frați decât ne știm”

Alin provine dintr-o familie numeroasă cu 9 copii.  “Am venit pe lume într-o zi de 10 August, 1998, în jurul orei 12 noaptea, într-un spital din Oradea, județul Bihor. Sunt al șaselea copil din familie. În total, numărăm nouă băieți și o singură surioară, însă nu toți avem același tată. Cu durere o spun: suntem mai mulți frați decât ne știm. M-am născut într-o familie numeroasă în care alcoolul des consumat dicta manifestările tatălui nostru. Zilele se sfârșeau cu certuri consistente. Când venea acasă, ca de obicei, era într-o stare avansată de ebrietate. Cred că bănuiți ce se întâmpla: revenea vechea rutină - când era prins în toane bune, se certa cu mama, iar când era nervos, recurgea chiar și la violență. De aici porneau toate neînțelegerile...”, își spune Alin povestea. Ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, la cererea mamei, care nu mai suporta să-și vadă copiii supuși unor tratamente care nu au nimic comun cu copilăria, statul ia copiii în plasament. Alin ajunge la Căminul Felix. “Toți banii pe care tata îi câștiga muncind din greu îi cheltuia pe băutură și pe jocuri de noroc, neglijându-și familia. Adesea rămâneam fără hrană și fără îmbrăcăminte.

Din cauza certurilor, necazurilor și mizeriei care ne înconjurau, în anul 2000 am fost luați de lângă părinți, de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bihor.

La cererea mamei, cei de la DGASPC Bihor s-au sesizat și au făcut mai multe demersuri de verificare la fața locului. În urma cercetărilor întreprinse, s-a stabilit că situația din familie îi obligă să ne ia definitiv și de urgență. Eu eram mic și nu îmi mai amintesc secvențele acelea, dar cei care au fost acolo îmi povesteau imaginile ca și cum întâmplarea ar fi avut loc ieri...La vârsta de aproape doi ani, împreună cu ceilalți frați, am fost aduși la Căminul Felix…”, continuă Alin să-și spună povestea. Spre deosebire de alte situații, când experințele copiilor în aceste instituții sunt traumatizante, la Căminul Felix, Alin și frații săi aveau să cunoască clipe fericite. 

“Căminul Felix  este locul care avea să ne schimbe pentru totdeauna. Căminul Felix este un centru creștin de tip familial. În urmă cu aproximativ trei decenii, un grup de oameni cu o inimă mare pentru copii au construit în comunele Sînmartin, respectiv Sântandrei, județul Bihor, un loc pe care copiii fără casă să-l poată numi <acasă>”, consideră Alin Pop azi. 

“Aici l-am descoperit pe Dumnezeu!”

Tânărul spune că acolo, în Căminul Felix, a avut o anumită revelație.  “Prin Protecția Copilului (DGASPC), aici erau aduși cei defavorizați și lăsați laperiferia societății - copii orfani, abandonați, nedoriți: toți cei care în ochii părinților lor erau <rebuturile>. familiei. Aici l-am descoperit pe Dumnezeu! Aici mi-am petrecut copilăria, adolescența și o parte din tinerețe”, spune tânărul.

 Viața lui- anchetă jurnalistică

Alin Pop și-a dorit să știe de ce viața sa a avut un astfel de parcurs, ce s-a întâmplat că la nici doi ani a trebuit să fie luat din sânul familiei pentru a fi protejat.”Căutările mele după adevărul din povestea mea de viață s-au transformat într-o veritabilă anchetă jurnalistică. Niciodată nu m-am gândit la așa ceva. Am luat sub lupă actele și documentele încă din prima zi a venirii mele în centru, am contactat Inspectoratul de Poliție Județean Bihor, Primăria comunei Derna, dar și din alte comune, Maternitățile din Oradea și din Marghita, plus alte câteva instituții publice. Voiam să știu ce s-a întâmplat în familia mea și de ce a trebuit să fiu luat de lângă părinții care mi-au dat viață...”, explică Alin trăirile și experințele sale. Totul avea să se concretizeze într-o carte, prima sa carte publicată. 

Scrisul nu e singura sa pasiune. Cântatul, cititul, comunicarea cu cei din jur, sportul fac parte dintre plăcerile lui. Strâns legate de inima sa sunt bisericile mici, din sate. Călătorește atât în țară, cât și în străinătate. Acum, Alin Pop  se pregătește pentru o serie de podcast-uri și este preocupat de scrierea următoarei sale cărți.