Social
O anchetă a dezvăluit SECRETELE MURDARE ALE BERII din România. DOVEZI REVOLTĂTOARE despre care nu ştim nimic şi care NE PUN VIAŢA ÎN PERICOL. Printre riscuri, TOXICITATEA CHIMICĂ
Asociaţia Berarii României şi orice producător onest de bere ştiu că această berea are un principiu simplu de fabricare: fermentarea naturală a zaharurilor și extracția cerealelor malțificate cu ajutorul apei fierbinți. O anchetă făcută de RISE Project despre berile din România arată că situaţia este cu totul alta. Multe întrebări fără răspunsuri, ingrediente îndoielnice folosite la reţeta berii, tăcere suspectă la vârful companiilor producătoare… Aceasta este atmosfera descrisă în ancheta care te face să te gândeşti că berea este fabricată altfel în România, poate pentru simplul fapt că este o ţară din estul Europei şi în această zonă poţi livra oamenilor produse slabe calitativ, pentru că oricum, cui să-i pese? Şi dacă i-ar păsa, ce se poate întâmpla cu aceia care strică intenţionat reţeta de fabricare a berii, mânaţi de interese obscure? Şi uite aşa, singurii care au de suferit, chiar şi numai pentru că le rămâne un gust ciudat în gură după ce beau o bere proastă, sunt doar românii.
Dezvăluiri clare din interiorul fabricilor de bere
Reporterii de la RISE Project au obţinut declarații și documente obținute de la persoane care activează în industria berii şi care au demonstrat ce nu fac marile companii producătoare de bere din România. Astfel, cei de la Heineken România, Ursus Breweries, Bergenbier și Tuborg România nu fabrică berea folosind doar ingredientele naturale. Aditivii și enzimele industriale sunt adăugate în cantităţi mari în bere, odată cu apa, hameiul, malțul din orz, mălaiul sau alte cereale. Despre această realitate a vorbit chiar un fost director din cadrul Ursus Breweries, desigur, sub protecția anonimatului. “Se fac mici șmecherii, pe furiș. Când ești presat, când ești la vârful sezonului și tu trebuie să livrezi, iar în container ai niște bere greșită, trebuie să faci ceva… Ce poți face este să adaugi niște aditivi. Ceri permisiunea șefului și asta faci. Eu, ca fabricant de bere, nu sunt complet sigur ce se va întâmpla cu berea respectivă și ce ți se va întâmpla ție dacă o bei. Poate o să ai doar dureri de cap și totul e în regulă. Ei te vor întreba cât ai băut. Îți vor spune că cinci sunt prea multe și că trebuie să bei maxim trei”, a declarat acesta.
De altfel, şi un fost angajat Heineken a confirmat că în bere se adaugă multe substanţe. “Fungamyl (n.r. - accelerează descompunerea amidonului pentru a produce o cantitate mai mare de alcool), Ceremix (n.r. -îmbunătățește calitatea berii și a materiilor prime) 6X MG sau Filtrase sunt doar câteva dintre substanțele folosite,” a relatat cel care a completat că stabilizatori ca PVPP și extracte de hamei modificat, cum este tetrahop, precum aditivi și enzime industriale, sunt băgate în bere. Astfel, dacă fabricarea normală a unei beri durează între două și șase săptămâni, angajaţii Heineken făceau berea în mai puțin de o săptămână şi “chiar într-o zi” cu ajutorul substanţelor menţionate mai sus. Tăcere şi ignoranţă. Aceasta a fost reacţia marilor companii producătoare de bere din România când reprezentanţii acestora au fost întrebaţi despre substanţele neştiute de consumatorii de bere.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cum sunt reglementate enzimele?
În Uniunea Europeană nu există nicio listă cu enzimele considerate sigure și general-acceptate de statele membre, iar în România nu există legi specifice care să reglementeze folosirea enzimelor și nici liste care să le enumere. Cei de la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), care trebuie să se ocupe şi de siguranța berii din România, au spus că enzimele industriale nu sunt considerate ingrediente, astfel că producătorii de bere nu sunt obligați să le declare. Totuşi, specialiştii din Uniunea Europeană atrag atenția: „Industria enzimelor alimentare încearcă în continuu să-și îmbunătățească tehnologia de producție, rezultând o creștere a numărului de enzime alimentare. Pe parcursul anilor, acestea au devenit din ce în ce mai complexe și sofisticate. Ar putea exista riscuri cauzate de natura și sursa chimică ale acestora. Spre exemplu alergiile, toxicitatea legată de activitatea lor, activitatea microbiologică reziduală și toxicitatea chimică.”
Concluzia este că folosirea enzimelor industriale în procesul de fabricare a berii este o practică discutabilă, astfel că nu mai miră pe nimeni că Germania a interzis folosirea acestora și a aditivilor similari încă din 1993.
Recomandările noastre
