Primul meu sărut, cu o fată, evident, a avut loc într-un autobuz, d-ăla unguresc, cu „burduf” la mjloc, cum era la modă la mijlocul anilor ’80. O chema Dana, era cam chioară, și a venit, înșelător, pe la spate și mi-a înșurubat o limbă în gură de am crezut că am ajuns în Rai. Am aterizat, în schimb la spital. Mă căptușise cu ceea ce se numește științific Mononucleoză, mai pe popular, așa-zisa „Boala  Sărutului”. A crezut mama că mor atunci, că mă umplusem de pete mici și cafenii peste tot și analizele de sânge inițiale arătau că am leucemie. Noroc că m-a dus la Spitalul Militar și s-au prins doctorii d-acolo cam ce pățisem, după ce m-au interogat. Mă rog, a fost de bine, că-mi luase mama haine noi că, dacă tot e să mă îngroape, barem s-o facă creștinește.

A mai fost o fază cu una, Electra, de care mă îndrăgostisem lulea. Eram printr-a unșpea și m-am dus cu o floare – nu mai știu de care – și un carnețel d-ăla, tip „vocabular”, în care îi scrisesem toate intențiile mele serioase de adolescent cu ticuri existențialiste. Mi-a dat o palmă peste ochi, de am văzut stele verzi fo cinci minute. Și acu’ mă ia de cap când îmi amintesc.

Ulterior, după liceu, m-am amorezat beton de una din cartier, Eva. Frumoasă foc și lângă curu’ căreia atârnau toți golanii din zonă, da’ degeaba. Ea voia cu mine, da’ nu numai. Nu se încurca cu cordacii de acolo, da’ i se pusese pata pe mai toți prietenii mei. Mi-a babardit fo cinci dintre ei și, am aflat recent, chiar șase, cu fratele unuia dintre amici.

Deh, era curioasă, mi-a explicat, ani mai târziu. Pentru gagica asta m-am cățărat chiar și într-un copac, până la nivelul etajului trei al unui bloc, că acolo stătea ea, cu un binoclu de marinar atârnat de gât, să vaz cu cine și-o trage. N-am văzut cu cine, da’ și-o trăgea la greu. De urcat m-am urcat io în copac, da’ de dat jos a fost un chin. Era cât p-aci s-o iau de nevastă, la douăjdoi de ani. Băi, ce dobitoc eram! Norocu’ meu e că n-a vrut ea.

Mai târziu, ca reporter de „Viață Mondenă” la Evenimentul zilei, m-am tot îndrăgostit de tot felul de balerine, stripteuze și cântărețe de cabaret și, ca marinar, am călcat în multe „străchini” prin tractirele de pe mai toate meridianele. Mafrends, numa’ țepe mi-am luat, că mă-ndrăgostesc repede, așa, pe nemâncate. Și-mi trece greu.

A urmat, apoi, clasica și tragica însurătoare. Am stat cu drăgălașa mea fostă, primă și ultimă nevastă fo paișpe ani. O doctoriță care m-a lăsat cu curu’n praf fix când împlineam patruj’ de ani și rămăsesem, temporar, și fără job. Asta după ce am luat-o la mine, din anu’ trei de facultate, și am ținut-o, pe banii și nervii mei, până a ajuns medic psihiatru. Pot afirma, cu discernământul pe care nu-l am nici acum, că mi-am babardit psihoterapeutul fo paișpe ani.

Pe lângă alte multe, destul de multe curve, am avut parte, mai departe, și de femei cuminți. A fost una, acu’ câțiva ani, o corporatistă, cu care mă iubisem prin ’91-’92, când eram paznicul Farului de Larg din portul Constanța și ea încă liceeană de-a doișpea. Am ajuns cu ea și-n Las Vegas. Atât doar că ea voia o familie și măcar un copil și io nu voiam decât liniște. I-am dat flit, după ce am cerut-o de nevastă. Mi-e rușine și acu’.

Recent, m-a căutat sora sa, proaspăt divorțată. Mi-a zis că sunt funny și că vrea să se cupleze cu mine. O femeie singură și disperată. M-a amuzat și întristat situația. Sure, n-a ieșit nimic. Eram incompatibili din orice punct de vedere.

Mai nou, nu spun nimic, deși sunt noutăți în palmares, că nu s-au prescris faptele. Happy Valentine’s Day, suckers!

 

 

 

Te-ar putea interesa și: