Pentru a-l interpreta pe ţiganul lovit de orbire, Gheorghe Visu s-a inspirat din jocul lui Al Pacino în filmul "Parfum de femeie".

Începând din 29 septembrie, povestea familiilor de ţigani şi români din „Inimă de ţigan“ continuă la Acasă cu telenovela „Regina“. Printre actorii care se întorc pe platourile de filmare se numără Gheorghe Visu şi Carmen Tănase, cei care alcătuiesc în producţia regizată de Iura Luncaşu aprigul cuplu State-Flacăra Potcovaru. Dacă până acum relaţia lor a stat pe un butoi de pulbere, în „Regina“, vom asista la explozii repetate, cel puţin asta ne-a dezvăluit Gheorghe Visu.

„Potcovaru e orb de un an de zile, nu are o viaţă prea fericită cu Flacă ra pentru că ea profită de handicapul lui ca să se răzbune pentru tratamentele pe care le-a suportat din partea lui până atunci. De asemenea, firea ei aprigă o îndeamnă să preia afacerile şi de aici se naşte un conflict destul de serios între cei doi“.

„Jocul de-a orbul“

Performanţa celor doi mari actori a fost că într-un gen hulit, pe faţă sau nu, de breasla artiştilor, au reuşit să dea viaţă unor personaje memorabile, comparabile cu cele de pe scena teatrului. State, personajul tiranic şi carismatic, nu s-a născut dintr-o dată, după citirea scenariului şi indicaţiile regizorale. Actorul a trebuit să se împrietenească cu rolul său, să şi-l apropie, prin introspecţie şi cu ajutorul modelelor. Pentru momentele dramatice ale perioadei de orbire, Gheorghe Visu a apelat la Al Pacino.

„Scenele în care State era orb au fost destul de grele la început. Dar m-am uitat şi la alţi actori, am văzut de câteva ori «Parfum de femeie », l-am studiat pe Al Pacino, am cerut nişte sfaturi foarte bune de la domnul Marin Moraru, am înmagazinat toate aceste informatii. Dintr-o sarcină dificilă, cum părea la început, jocul de-a orbul a devenit ceva firesc, la îndemână, cu multă improvizaţie... A devenit o joacă“.

Lămâiţa, ţiganca din vecini

Pe ecran, State şi Flacăra sunt ca două săbii în aceeaşi teacă, dar în realitate interpreţii lor ştiu să se asculte reciproc. „Până acum n-am întâlnit un partener atât de deschis către colaborare, precum Carmen. Sunt un tip destul de dificil, în sensul că uneori intervin în jocul colegilor de pe platou. Veneam cu sugestii care mie mi se păreau deştepte, iar ea a suportat cu «stoicism» toate sfaturile mele, nu mia spus niciodată nimic. Aşa am înţeles mesajul. Şi rar dacă mai interveneam cu o sugestie“. Dacă Gheorghe Visu a apelat la Al Pacino ca să fie credibil în scenele cu State orb, muza lui Carmen Tănase a fost Lămâiţa, o ţigancă sadea din vecini. Aşa a ajuns să se simtă în largul ei nu numai în fustele colorate, accesorizate cu salbe grele, dar şi în mintea înneguratei Flacăra.

State şi Flacăra au două fete frumoase şi focoase, aşa cum le stă bine ţigăncuşelor, este vorba de Roza, interpretată de Nicoleta Luciu, şi de Minodora, căreia îi dă viaţă Doiniţa Oancea, actriţa căreia îi curge prin vine sânge ţigănesc. Absolventă de Jurnalism, Doiniţa a ajuns neîncreză toare la castingul pentru „Regina“, apoi talentul şi frumuseţea ei au făcut ca să rămână legată de platourile de filmare de la Buftea, precum şi de actori unul şi unul.

Doiniţa, la „furat“

„La începutul filmărilor pentru «Inimă de ţigan» eram foarte timidă“, spune Doiniţa, „mă simţeam mică între toţi actorii cu atât de multă experienţă, dar şi privilegiată să fiu în compania dânşilor“.

Pe interpreţii părinţilor ei din film a ajuns să îi strige „mamico“ şi „tăticule“ şi în timpul liber. „Faptul că mă simt exact ca într-o familie alături de ei face ca frecvenţele, indiferent de genul lor, să fie mult mai uşor de jucat. Meseria aceasta se fură. Dar întotdeauna când am avut nevoie de un sfat, nu am ezitat să merg la ei şi, bineînţeles, la «geniul» nostru, cum îmi place să-i spun, regizorul Iura Luncaşu“, spune Doiniţa. Relaţiile de familie în afara platourilor sunt confirmate şi de Gheorghe Visu. „Este o dragoste părintească declarată“, spune actorul, „drept dovadă, Doiniţa îmi spune «tăticule» şi Nicoleta, «taică-miu»“.

Ce e nou în „Regina“

Publicul va intra în atmosfera telenovelei „Regina“ împreună cu noile nume care vin să întregească distribuţ ia deja cunoscută din „Inimă de ţigan“. Este vorba de Dan Condurache, Stela Popescu şi Alexandru Papadopol, care îşi vor lua astfel partea lor de sânge şi ură. Dan Condurache îl va interpreta pe Don Luciano, care va dispune şi de un palat pe măsura averii sale.

Decorul spectaculos, care se întinde pe o suprafaţă de 500 m2 este o adaptare după stilul italian, cu fresce, patine şi stucaturi, pereţi cu medalioane florale, oglinzi, toate pictate manual. La toate acestea se adaugă peste 100 de costume ţigăneşti şi 150 de bijuterii.

Încă din primul episod al telenovelei, veţi vedea imagini din Sahara, locul unde au început filmările pentru „Regina“. Locul ales de echipa de filmări a fost în apropierea decorurilor unde s-au filmat două producţii celebre: „Războiul Stelelor“ şi „Pacientul englez“.

IN MEMORIAM

Gânduri despre Ştefan Iordache

Tristeţea provocată de trecerea în nefiinţă a marelui Ştefan Iordache se şterge cu greu şi din sufletele lui Gheorghe Visu şi Carmen Tănase. Actorii au evocat câte ceva din trăirile şi amintirile cu prietenul şi colegul lor.

„După ce am văzut spectacolul «Maestrul şi Margareta», eram în anul I la Actorie atunci, nu m-am putut duce acasă; am rămas pe bancă în Cişmigiu toată noaptea, întrebându-mă dacă mai are sau nu vreun rost să fac această meserie. Ar trebui ca toţi cei tineri, care privesc actoria cu uşurinţă şi detaşare, să se uite mai atent în jurul lor, atâta vreme cât au ce privi“. (Carmen Tănase)

„A fost un idol pentru mine, un ideal... ceea ce aş fi vrut eu să fiu, atât pe scenă, cât şi în afara ei. De la moartea lui, am foarte frecvent senzaţia că nimic nu va mai fi la fel, nici în teatru, nici în film. Pentru mine, pentru generaţia noastră şi pentru toţi cei care l-au cunoscut pe Ştefan Iordache, nimic nu va mai fi la fel“. (Gheorghe Visu)

INTERVIU RAPID

EVZ TV: Domnule Visu, ce s-a schimbat semnificativ de la „Toate pânzele sus“ şi până azi? Gheorghe Visu: Foarte multe s-au schimbat, e o viaţă de om. În tinereţe eram destul de sigur pe ceea ce făceam, nu aveam foarte multe dubii, dar, pe măsură ce am îmbătrânit, mi-am dat seama că nu neapărat ce gândesc eu despre meseria asta este cel mai bine. Sunt episoade întregi din viaţa mea profesională pe care aş vrea să le reiau cu mintea de acum. Dar cea mai importantă schimbare este posibilitatea mea profesională de a ataca şi alte roluri, în afară de cele pe care le-am interpretat până la 45 de ani. Simt acum că paleta de personaje pe care le pot juca s-a lărgit semnificativ.

Teatrul v-a pierdut, într-o oarecare măsură? În ce piese vă mai putem vedea? Mă simt norocos că am putut să-mi continuu munca şi pe scenă, căci nu pot trăi fără teatru. Joc în „8pt n9uă, 89, fierbinte după ’89“ şi o piesă a lui Juan Mayorga - „Hamelin-legea tăcerii“, un spectacol mai nou, pe care am avut bucuria să-l joc de Zilele Bucureştiului cu sala arhiplină şi cu un public mai receptiv decât cel de la premieră.

Aveţi un nume predestinat... Vă trăiţi Visul? Din moment ce fac ceea ce mi-am dorit, îmi trăiesc visul. Sunt conştient că puţini au norocul să facă ceea ce îşi doreau încă de când erau mici. Ţin minte că în prima zi de şcoală am vrut să fiu „un actor important din Bucureşti“.