Vă amintiţi vremurile în care familii întregi roboteau prin vie de dimineaţa până seara pentru a aduna ciorchinii încărcaţi de boabe pline de savoare? Cum apoi boabele ajungeau în teasc şi mustul era lăsat la limpezit în căzi? Ei bine, aceste vremuri pot fi uitate, cel puţin când vine vorba despre marii producători de vinuri.

Aceasta, deoarece marii producători de vinuri nu mai au nevoie de mâini dibace care să ştie să adune poama. Acum, ei folosesc combine care pot aduna între 40 şi 100 de tone de stuguri pe zi. Adică, o combină care costă cam un sfert de milion de euro poate să facă munca a circa 300 de oameni într-o zi, după cum ne-a explicat inginerul Marin Cucură de la Jidvei.

Pe podgoriile din Alba recoltează boabe 5 combine, mai ales din via nouă, astfel că cei 1.600 de oameni mai au de adunat struguri doar din rândurile cu viţă mai veche sau de pe terase. Înainte, când combinele nu ajunseseră la Jidvei, era nevoie de 2.600-2.800 de oameni pentru a aduna strugurii de pe cele 2.000 de hectare cu vie. Până acum, oameni şi maşini au adunat cam 3.000 de tone de struguri de pe vreo 350 de hectare de podgorie. Soiuri nobile, cu bani europeni

Tradiţia culesului viei nu va muri, spune directorul Patronatului Naţional al Viei şi Vinului (PNVV), Ovidiu Gheorghe. Pe de o parte, deoarece cea mai mare parte a podgoriilor se află în proprietarea unor mici viticultori, iar de pe altă parte pentru că marii vinari nu au terminat procesul de reconversie, adică înlocuirea viţei bătrâne cu una nouă, de soi nobil.

''Plantaţiile vechi sunt cu şpalieri metalici şi nu se pretează la recoltat mecanic. Tradiţia nu va dispărea şi pentru că majoritatea proprietăţilor sunt mici şi oamenii nu se asociază pentru a face asociaţii ca să îşi cumpere combine", a declarat pentru evz.ro Ovidiu Gheorghe.

Pentru sezonul 2009/2010, viticultorii mari şi mici au la dispoziţie circa 40 de milioane de euro, pentru a-şi replanta viile.

Coşarca, înlocuită de remorcă. Omul, de combină Pentru a putea folosi combine, secretul stă în modul în care viţa este plantată şi întreţinută. Astfel, strugurele cel mai apropiat de sol trebuie să fie la o înălţime de aproape un metru de sol. ''Maşina" scutură bine butucul de viţă de vie, iar boabele sunt deşertate într-o remorcă din care nu se scurge licoarea dulce şi aromată. Dacă înainte, culegătorii vărsau strugurii cu tot cu ciorchine la teasc, acum aceştia rămân pe butuc, goi de boabe.

De exemplu, la podgoria lui Ioan Niculaie de lângă Zimnicea, strugurii sunt adunaţi de combine, transportaţi cu remorca la centru de vinificaţie dintre vii. Din benă sunt vărsaţi în buncăr, ajung la dezbrobonitor, unde boabele sunt separate de chiorchine, dacă mai rămâne vreo unul printre boabe. Apoi, amestecul este ţinut la fermentat. Practic, din buncăr, graţie avansului tehnologic, omul mai vede doar vinul deja fermentat şi limpezit, numai bun de băut.

Dacă a fost obţinut din soiuri negre şi aromate, are nevoie de 5-6 zile de stat la fermentat. Ulterior, ajunge în presă, de unde iese doar mustul, care este lăsat să se liniştească aproape o lună. Dacă nu se limpezeşte singur, i se pune sulf sau bentonită, după cum ne-a explicat domnul Alexandru Drăghici, inginer la podgoria din Zimnicea. Ca să iasă treaba bună, nu se dau la teasc soiuri albe după soiuri negre sau invers, decât după ce instalaţia de vinificaţie este igienizată în detaliu.

Pentru a porni un asemenea sistem, e nevoie însă de mulţi bani. La Zimnicea s-au investit aproape 9 milioane de euro şi s-a turnat beton cât un cub de mărimea unui bloc de 12 etaje. Cum faci un muscat din coriandru

Domnul Valeriu Paraschivescu se ocupă de bunul gust al vinului de pe terasele Dunării. Mai precis, este ''nasul". De la el am aflat că nu e butoi mai bun pentru a învechi vinul ca cel din stejar, chiar dacă anunţurile cu ''vând butoi din fibră de sticlă" ne intră în ochi. Nici aroma de muscat sau de muscat otonnel curat nu se obţine cu adaosuri. De exemplu, pentru a da vinului aromă de muscat, unii producători adaugă coriandru, iar pentru cea de muscat otonnel îi pun o mână de flori de soc.

Tot de la ''nasul" de la Zimnicea am aflat că, dacă vinul este ţinut la temperaturi sub limita de îngheţ, apar nişte cristale în sticlă. De fapt, sunt tartraţi, inofensivi pentru sănătatea consumatorilor, dar inestetici.

În marile centre de vinificaţie există aparatură special prin care vinul este tratat pentru a evita asemenea depuneri. De asemenea, un proces de vinificaţie necorespunzător sau depozitarea neadecvată poate conduce la depunerea drojdiei pe fundul sticlei.

Citiţi şi:

• Comoara vinului, neglijată de turismul românesc

• Din lipsă de cultură a vinului, bem falsuri

• Producţia de vinuri, „un exerciţiu la paralele” de nota 10

• Vinurile  popii din dealurile Vişanilora