La un loc de muncă, într-un birou, de pildă, dacă lucrează patru proşti, care vin la lucru de pomană, făcându-se că muncesc până la terminarea programului, ca să-şi ia leafa, împreună cu un deştept, bine pregătit profesional şi dedicat muncii pe care o face, ia naştere imediat o cualiţie. Cei patru proşti se înţeleg aproape din priviri, să-i dea la gioale celui care nu este ca ei. Nu se gândesc nicio secundă cum să facă să devină şi ei la fel de pricepuţi, aşa cum este cel deştept. În sufletul lor îşi recunosc limitele, pe care însă nu le vor exprima pe gură niciodată. Aplică altă tactică. Datul la gioale. Placarea ca la rugby dacă se poate a deşteptului. Cu un scop bine definit. Să nu se facă vreo comparaţie între ei şi el. Ca nu cumva să existe la un momemnt dat cineva care să-i întrebe pentru ce îşi iau leafa. Sau, şi mai grav, unul dintre proşti să ţintească o funcţie pe care să o ocupe datorită protecţiei de partid şi de stat, a servilismului şi pilelor pe care le are şi la un moment dat, cineva, totuşi, să întrebe de ce prostul şi nu deşteptul să ocupe acea funcţie.

Ultimul exemplu de astfel de nemernicie îl avem la Oradea. Şi pentru că este pandemie, vine din domeniul medical. I se dă la gioale medicului Flavia Groşan. Pentru motivul că a avut curajul să iasă din turmă. Să nu fie obedientă. Să nu-şi ascundă incompetenţa în spatele unor ordine venite „de sus”, care nu pot fi încălcate cu nici un chip, de parcă ar fi literă de evenghelie. Pentru că a avut curajul, bazându-se pe profesionalism, să trateze boala asta blestemată, care ne-a schimbat viaţa la toţi, după o schemă proprie, pe care şi-a asumat-o. Şi-a asumat şi posibilitatea de a răspunde, chiar cu libertatea, în cazul unui eşec. Spre deosebire de marile companii farmaceutice, care au produs vaccinuri pentru care au făcut rost de legislaţie ca să nu răsp undă de eventualele efecte adverse.

Un medic din Oradea, căruia nici nu merită să-i dăm numele, unul din turmă, atins de efectele adverse ale COVID-19, a reclamat-o pe doctoriţa Flavia Groşan la Colegiul medicilor. A reclamat-o pentru că nu este ca el. Prost şi obedient. În numele tuturor proştilor şi obedienţilor asemenea lui, cu care a făcut echipă, înţelegându-se din priviri, ca să dea la gioale. A reclamat-o că nu respectă protocolul de tratament. Care protocol de tratament s-a dovedit a fi atât de eficient, încât acum, la un an de când, cu complicitatea adunăturii criminale numită Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ne-a năpădit pandemia, vine peste noi valul trei, mai rău decât cele două dinainte.

Protocolul stabilit de pricepuţii care au făcut ca să moară oameni pe holurile spitalelor, aşteptând un loc la ATI? La sfârşitul anului trecut, preşedinteşe Republicii, domnul Klaus Werner Iohannis, spunea că avem la ATI, prin grija guvernului său, peste 3000 de paturi dotate cu tot ce trebuie. Câţu şi Voiculescu, tot din guvernul domniei sale, spun că la ATI avem puţin peste 1.200 de paturi şi secţiile sunt deja pline. Desigur, nici preşedintele, nici prim-ministrul, nici ministrul Sănătăţii nu mit. Atunci, rezultă că pricepuţii ale căror protocoale nu le-a respectat doctoriţa Groşan au întâmpinal acest val trei, mai al dracu’ decât primele două la un loc, cu desfiinţarea a aproximativ 2.000 de paturi la ATI.

Profesorul doctor Monica Pop, reputatul oftalmolog, şi-a exprimat nedumerirea cu privire la reclamaţia formulată împotriva doctoriţei Groşan: „Eu nu am mai pomenit până acum a un medic să reclame un alt medic, la Colegiu. Colegiul este în pricipal pentru ca pacienţii nemulţumiţi să reclame medicii pe care îi consideră că nu i-au îngrijit cum trebuie”.

Aşa este. Numai că atunci când este vorba de dat la gioale cuiva care iese din rând, nu contează. Se reclamă oriunde. Ţurloaiele să i le rupă, asta este important.

Maestrul Mircea Diaconu încerca să găsească o explicaţie acestei ticăloşii fără de margini, arătând că în orice breaslă există invidii faţă de cineva care are o realizare. Şi dădea exemplu breasla actorilor, pe care o cunoaşte foarte bine.

Îndrăznesc să-l completez pe maestru. Există o diferenţă uriaşă între cele două invidii. În breasla actorilor, dacă unul îi dă la gioale altuia, cel mult se strică spectacolul, iar publicul hiuduie şi pleacă acasă înjurând că a dat banii degeaba pe bilet. Pe când în domeniul medical, o astfel de invidie, astfel de lovituri sub centură, duc la ceva iremediabil. La pierderea de vieţi omeneşti.

La Sibiu, la secţia ATI de la Spitalul Judeţean de Urgenţă au murit aproape toţi pacienţii care au ajuns acolo. Doar câţiva au scăpat. Ăia care au avut zile. Pentru asta, nu este nici un doctor care să sesizeze Colegiul medicilor? Sau nu se autosesizează? Desigur că nu. Pentru că acolo, la Sibiu, s-au respectat protocoalele.

Pe care doctoriţa Flavia Groşan nu vrea să le respecte şi a vindecat peste 1000 de pacienţi.