Suspendarea presedintelui Traian Basescu de catre parlament este un act juridic care va avea repercusiuni serioase.
In primul rand, el este produs de un parlament care se erijeaza in procuror si trimite „acuzatul” in fata unui tribunal, care nu este altul decat poporul.
Parlamentul este insa reprezentarea partidelor politice. Putem spune astfel ca partidele politice (cele care au votat pentru suspendare) sunt adevaratii procurori.
Acuzatiile aduse presedintelui Traian Basescu devin in aceasta perspectiva un rechizitoriu, pe care procurorii il prezinta tribunalului, adica poporului, care este judecatorul suprem al acestei suspendari. Conform oricarei reguli de drept, acuzatul, adica presedintele Traian Basescu, ar avea dreptul, direct, cat si prin avocati, sa-si sustina cauza.
Contrar acestei reguli de drept elementar, parlamentul, adica procurorul, decide ca in acest demers al „apararii”, presedintele Traian Basescu nu are dreptul la cuvant in fata ecranelor de televiziune. (...)
Rolul procurorilor, ca si al avocatilor a fost transferat partidelor. (...) Astfel se creeaza un dezechilibru flagrant intre cele doua componente ale unui tribunal care are sarcina sa judece speta suspendarii. Este evident ca tribunalul, adica poporul, este privat de a lua cunostinta de pozitia partilor si de a judeca impartial.
Cum s-a ajuns insa la o astfel de situatie fara precedent? Saracia morala, ca si saracia, pur si simplu, au creat o clasa politica ale carei repere sunt greu de definit. Aceste doua lipsuri majore au creat un „om” care pare sa-si justifice demersurile prin scuza ca i s-a furat tot si ca, deci, are dreptul sa-si recupereze ce i s-a luat. Si chiar mai mult.
In aceasta uriasa miscare de „recuperare”, cei care au fost cei mai dotati au fost, evident, cei care, frustrati de exercitarea puterii atunci cand nu erau decat simpli executati (perioada comunista), au pus mana pe putere si o exercita de atunci, in mod discretionar.(...)
In aceasta „putere discretionara” distingem insa o minoritate, extrem de bogata si manipulatoare, dotata cu mijloace impresionante, pe care si le-au insusit de la defunctul stat comunist si postcomunist. Cealalta parte, care este majoritara, este acea clasa politica careia i s-au dat „firimiturile” de la masa celor dintai. Poate sa dureze aceasta stare nefireasca? Greu de crezut!
Recomandările noastre
