Nicolae Grigorescu, pictorul Independenței naționale

Nicolae Grigorescu, pictorul Independenței naționale. Marele pictor a văzut lumina zilei la 15 mai 1838,  în Dâmbovița.

Nicolae Grigorescu a rămas în conștiința românească drept un pictor patriot cu un talent imens.

Nicolae Grigorescu - originea și ascensiunea. Pictura religioasă

Nu greșim dacă îl numim pe marele Nicolae Grigorescu un autodidact. A văzut lumina zilei, la Pitaru-Potlogi. Nu a stat prea mult în regiunea natală, pentru că i-a murit tatăl, Ion Grigorescu. Micul Nicolae, alături de mama lui, ajunge la București, în 1843. Viața era grea, mai ales în contextul incendiului din 1847 și revoluției de la 1848. Deși avea 10 ani, Grigorescu a devenit ucenic la iconarul Anton Chladek. Aici, a deprins tehnica detaliului și tehnici bizantine pe care le va exploata la maturitate.

A stat în acel atelier până în 1850. Ucenicia îi va deschide drum către pictura de icoane și pictură murală. Realizările sale picturale pot fi întâlnite  la mânăstiri celebre precum Căldărușani, Agapia, Puchenii Mari,  Zamfira, ori la biserici precum Alexa.

Ce efecte urmează să producă criza politică în care se află România

Bolojan pregătește înlocuirea miniștrilor PSD cu interimari. Lista, negată de Guvern  

Nicolae Grigorescu și bursa oferită de Mihail Kogălniceanu

Nicolae Grigorescu ajunge la Fontainebleau, lângă Barbizon, în Franța. Evident, acest fapt a fost posibil datorită marelui om politic Mihail Kogălniceanu. Impresionat de pictura realizată la Agapia, Kogălniceanu îl trimite în Franța, pentru cinci ani în intervalul 1861-1866. Așadar, la 23 de ani, tânărul dar experimentatul pictor ajungea în magia Școlii de la Barbizon.

Aici, la Barbizon, Nicolae Grigorescu a pictat în stilurile realist și impresionist. A fost coleg de generație cu pictori de legendă precum Camille Corot și Charles Francois Daubigny.  Va mai reveni în Franța, în perioada 1879-1890. Dar, între cele două momente, apare cel al Independenței naționale.

Independența Națională

Nicolae Grigorescu intră alături de Sava Henția, G.D. Mirea și Carol Popp de Szathmari în grupul de „pictori de front”. Face schițe, direct din tranșee. „Atacul de la Smârdan”, în cinstea bătăliei de lângă Vidin din ianuarie 1878, a fost o pictură de mari dimensiuni realizată între 1878 și 1885. În aceeași categorie, includem picturile „Dorobanțul” și „Gornistul”.

Ultimii ani și decesul

Nicolae Grigorescu a revenit de la Paris în 1890. A expus la „Ateneul Român”, apoi a decis să revină în Prahova, la Câmpina. A pictat opere emoționante precum „Car cu boi” în 1897.  A mai pictat și alte opere impresionante precum „Chip de copil” și „Ciobănașul”, aceasta din urmă fiind realizată în anul 1901.

Marele pictor a prins și răscoala din primăvara anului 1907, care l-a impresionat profund. A decedat la Câmpina, la 21 iulie 1907.