Nicolae Ceaușescu, luat peste picior de Salvador Dali. Scrisoarea batjocoritoare trimisă de artist

La 28 martie 1974, Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România a organizat o ceremonie în cadrul căreia Nicolae Ceaușescu s-a autoproclamat președinte al Republicii. Fostul dictator și-a creat singur această funcție.

Lui Ceaușescu nu îi plăcea monarhia, dar avea pretenții de rege, astfel că i s-a înmânat un sceptru care amintește de cel folosit de regele Ferdinand I, dar împodobit cu simboluri ale Partidului Comunist în loc de cele regale.

Cum a fost Nicolae Ceaușescu ridiculizat de Salvador Dali

La auzul veștii, Salvador Dali, amuzat de spectacol, i-a scris o scrisoare lui Ceaușescu. „Excelenței Sale Nicolae Ceaușescu, Am apreciat profund inițiativa dumneavoastră istorică de a institui sceptrul prezidențial. Cu respect, Salvador Dalí.”, a scris celebrul artist.

Ironia a trecut neobservată de oficialii comuniști, care au publicat imediat scrisoarea în ziarul de stat în ziua următoare.

România, pilon central în strategia politică a Kamalei Harris. Subiectul, abordat în dezbaterea cu Donald Trump

Replici "secrete" în confruntarea Trump-Harris. Nu s-au auzit la TV

După ce și-a instaurat cultul personalității, Nicolae Ceaușescu și-a dorit un statut unic. Niciun alt lider comunist nu avea o asemenea ambiție la acea vreme. În 1974, concentrarea puterii în mâinile sale era deja evidentă. Cei care s-ar fi opus au fost eliminați din structurile de conducere. Mulți au fost izolați și reduși la tăcere.

Plenara Comitetului Central din 25-26 martie 1974 a fost decisivă. Aici, Ceaușescu a făcut următorul pas pentru a-și consolida puterea. S-au votat modificări ale Constituției. Astfel, a fost creată funcția de Președinte al Republicii Socialiste România. Votul a fost unanim. Ceaușescu a devenit primul președinte. Conform noilor reguli, președintele era ales de Marea Adunare Națională (MAN). El era șeful statului și reprezenta România la nivel internațional.

Ceaușescu, primul președinte al României

Înaintea Congresului al XI-lea al PCR, între 25-28 noiembrie 1974, a fost o lungă campanie de pregătire. Ceaușescu a făcut numeroase „vizite de lucru” prin țară. Se organizau mitinguri de susținere. La aceste întâlniri, erau adoptate rezoluții pentru realegerea sa ca secretar general. De această dată, nu doar membrii de partid participau. Toți cei prezenți la mitinguri erau implicați. Se dorea să pară că întregul popor îl susținea pe Ceaușescu.

Congresul al XI-lea a adus și schimbări de cadre. 76 de noi persoane au fost incluse în Comitetul Central(CC). 40 au devenit membri plini, iar 36 membri supleanți. În aceeași perioadă, Ceaușescu a scăpat de un alt rival. Ion Gheorghe Maurer, unul dintre vechii „baroni” ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost forțat să iasă la pensie. În următorii ani, alți doi lideri comuniști din vechea gardă au murit: Chivu Stoica în 1975 și Emil Bodnăraș în 1976.

Faptul că Ceaușescu era ales de MAN îl proteja. Pentru a-l înlătura, ar fi trebuit să fie revocat atât din funcția de secretar general al PCR, cât și din cea de președinte. Ar fi fost nevoie de o opoziție masivă în partid și în stat.

Congresul al XI-lea a marcat apogeul puterii lui Ceaușescu. De atunci, el a început să poarte eșarfa tricoloră și sceptrul de aur la evenimente oficiale. Sceptrul simboliza puterea absolută.