Nicolae Ceaușescu și cultul personalității

Nicolae Ceaușescu și cultul personalității

Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu a început după vizitele acestuia în China și Coreea de Nord.

După vizitele din Coreea de Nord şi China, secretarul general al PCR a impus un cult al personalităţii deşănţat, intitulându-se „Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, comandant suprem al forţelor armate”.

Cultul personalității soților Ceaușescu

Foarte des, presa folosea apelativele „genialul cârmaci”, „cel mai iubit fiu  al poporului român”, „personalitate excepţională a lumii  contemporane”, „luptător pentru cauza dreptăţii şi păcii, şi socialismului”, „geniul Carpaţilor”, „marele conducător”.

După ce a cooptat-o pe Elena Ceauşescu în conducerea partidului şi statului, acesteia i s-a construit o biografie ştiinţifică de excepţie, fiind numită „savant de renume  mondial” şi „mamă iubitoare” a poporului.

Ne puteți urmări și pe Google News

Graţie eforturilor  Securităţii, Elena Ceauşescu primise mai multe titluri de Doctor  Honoris Causa la diverse universităţi din lume. După obţinerea  unui doctorat în chimie, Elena Ceauşescu, a devenit membră a  Academiei Române.

Ceaușescu se face și președinte

În 1974, Nicolae Ceauşescu a creat funcţia de Preşedinte al Republicii, fiind învestit cu sceptru, proiectat de mai mulţi  specialişti.  Pictorul Salvador Dali, un excentric, i-a trimis dictatorului  o telegramă de felicitare, publicată în presa centrală care nu a sesizat ironia celebrului pictor spaniol.

Odată ajunşi la vârful ierarhiei, dictatorii îşi făuresc cu  ajutorul anturajului o biografie retuşată, care ajungea să înlocuiască mai bine de 75 % din viaţa lor reală. Totodată,  dictatorii gustă manipularea propriilor lor servicii.

Cazul cel  mai cunoscut îl oferă Ion Mihai Pacepa în ”Orizonturi Roşii”.  Când a vizitat, America, la invitaţia preşedintelui Gerald Ford,  Ceauşescu a exclamat, la capătul unei vizite: ”Băieţii tăi au  lucrat bine, Pacepa”! Elena Ceauşescu a exclamat nemulţumită că serviciile făcuseră nimic, personalitatea lui Ceauşescu fiind cea care ”vrăjeşte”.

Tot Pacepa afirma că Nicolae Ceauşescu alegea să vorbească pe ascuns cu el, în timp ce  funcţiona un casetofon care reda vocea înregistrată a unei alte  discuţii.

Saddam Hussein și Ceaușescu. Nabucodonosor și Homo Scornicensis

Dacă lui Saddam Hussein i se crease o biografie oficială, în care era considerat descendent al lui Nabucodonosor II, lui  Ceauşescu, câţiva politruci se grăbiseră să-i facă un cadou, în  sensul că una din descoperirile de hominizi din Oltenia (Valea  Dîrjovului, Bugiuleşti) avea să se numească Homo  Scornicensis, de la numele satului natal al lui Ceauşescu.

Nicolae Ceauşescu era pasionat de vânătoare, de jocul de  şah, de petreceri. Copilăria sa în Scorniceşti se terminase prea  repede, aşa că plecând spre Bucureşti, el visase să locuiască în  case mari unde să petreacă, asemeni boierilor din satele  Olteniei.

Ceaușescu prefera spectacolele omagiale pe stadioane. Dacă Tito preferase să fie jucat de nume mari ale cinematografiei ca Richard Burton, Ceaușescu apare indirect în două filme. Primul, românesc, Puterea și Adevărul, ascensiunea lui Ceaușescu este pusă în sarcina personajului Duma jucat de Ion Besoiu.

Cultul personalității în cinematografie

În „Morile de Vânt ale Zeilor”, film american din 1988, Franco Nero joacă rolul dictatorului României, Alexandru Ionescu. Ionescu însă are un fiu, grav bolnav, Nicu (așa se numește personajul) iar americanii îl șantajează promițând medicamete și tratament pentru fiul bolnav al dictatorului dacă acesta elibera deținuți politici și le permitea să plece din țară.

Hitler se relaxa la reşedinţa sa de la munte, din  Berchtesgarden, undeva în Bavaria, Stalin mergea pe malul  Mării Negre, la Soci, în timp ce Nicolae Ceauşescu prefera să se relaxeze la Mare, la munte, sau pe domeniile de vânătoare.

Cât priveşte fobiile, Stalin se temea de otrăvire, Hitler de  orie acţiune de trădare. Ceauşescu se temea de boli, astfel că servirea mesei se făcea în vase desigilate, mâncarea era adusă în containere sigilate, orice membru al personalului care se tăia  la deget sau avea guturai fiind trimis în concediu medical.