Agravarea situației în Nagorno-Karabah se va afla în centrul atenției convorbirilor pe care miniștrii de externe ai Azerbaidjanului și Armeniei le vor avea cu secretarul de stat Mike Pompeo pe 23 octombrie, la Washington.

În ciuda faptului că este puțin probabil ca întâlnirea să devină un factor care va determina înrăutățirea situației în Caucazul de Sud, faptul că va avea loc va oferi o bună posibilitate de a atrage în conflictul armat jucători globali, fapt ce-l va internaționaliza mai mult. Partea armeană a încercat în repetate rânduri să facă acest lucru la nivel de declarații oficiale, apelând, este adevărat, în principal la diplomația rusă.

Precedentele încercări de a purta convorbiri cu jucătorii globali au fost însoțite de explozii neașteptate "pe teren". De exemplu, după mai multe ore de convorbiri la Moscova cu privire la Karabah și încheierea acordului dintre Baku și Erevan, chiar a doua zi forțele armate ale Armeniei au întreprins un tir asupra orașului azer Gyanja. Potrivit datelor oficiale și-au pierdut viața cel puțin cinci persoane.

Fără îndoială, aceste acțiuni ale părții armene au pus în primejdie eforturile diplomatice ale Rusiei, care le-a pus la dispoziție participanților la conflict pentru negocieri propriul teren. În acest context pare ciudat faptul că oficialii de la Erevan intenționează în continuare să atragă Moscova în reglementarea conflictului.

Nu este exclus să fie aleasă o altă linie de comportament cu Administrația Donald Trump. Este foarte posibil ca în urma convorbirilor cu șeful diplomației americane să fie adoptată o anumită inițiativă diplomatică în scopuri demonstrative, după care loviturile - cel puțin în adâncul teritoriului azer - vor înceta. Nu întâmplător ambasadorul Armeniei în SUA, Varujan Nersesyan, s-a grăbit să-l îmbuneze recent pe Pompeo, făcându-i un compliment pentru faptul că acesta a reproșat recent conducerii Turciei că susține direct partea azeră în conflictul armat. Fără îndoială, prim-ministrul Nikol Pașinyan are un potențial interes în a-i asigura lui Donald Trump prioritatea diplomatică, subliniind astfel rolul superior pe care-l are SUA în reglementarea conflictului.

Într-un anumit sens, și declarațiile lui Pașinyan la adresa președintelui Franței, Emmanuel Macron - cu care premierul armean se aștepta să aibă convorbiri referitoare la Karabah mai intense decât cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin - au avut ca scop obținerea aceluiași efect. O atare situație îi demonstrează Rusiei că, dintre toți copreședinții Grupului de la Minsk pentru reglementarea situației în Karabah, poziția sa nu are pentru conducerea armeană o atât de mare importanță.

O dovadă a eurocentrismului Erevanului în actualele condiții a constituit-o și vizita la Bruxelles a președintelui armean Armen Sarkisyan, care are cetățenie britanică, pentru a discuta soarta Karabahului. În programul acestuia figurau întâlniri cu o mulțime de politicieni de marcă, de la secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, la președintele Consiliului European, Charles Michel.

Dacă e să vorbim despre SUA, nu trebuie uitată una dintre "pilonii" "forței soft" armene, și anume grupul bipartit de congresmani pe probleme privind Armenia, așa-numitul grup parlamentar armean creat în 1990. În afară de acesta, în interiorul partidelor Democrat și Republican continuă să funcționeze consiliile armene. Este de prisos să spunem că structurile de lobby lansează intens inițiative pro-armenești îndreptate nu arareori împotriva Azerbaidjanului. Ilustrativ este faptul că legislatorii americani loiali Erevanului privesc cu un scepticism extrem la politica Rusiei, considerând neutralitatea Kremlinului de facto un act de sprijin pentru partea azeră.

Desigur, orice pas în direcția jucătorilor occidentali îi oferă Erevanului o excelentă oportunitate de a dovedi riscul măririi distanței față de Moscova și de a crea în jurul său o aureolă de sprijin internațional. Cu toate acestea, aceste eforturi mai mult ca sigur nu vor avea un efect practic. Persistența declarațiilor provocatoare nu face decât să convingă Kremlinul că Pașinyan nu este constant în ceea ce privește politica externă și că este necesară menținerea unor legături stabile cu conducerea azeră care urmează cu strictețe un singur curs politic. Articol de Gheorghi Bondarev

Traducerea: Rador