Editura Evenimentul si Capital

NEGRESA cu ochi albaștri, NUCLEARA din Eritreea și CURVA hoață din Ucraina. Reporter de Cursă Lungă

O frumusețe din Eritreea
Autor: | | 1 Comentarii | 16080 Vizualizari

La sfârşitul lui ianuarie 1998, tocmai fusesem condamnat pe viaţă, la căsnicie, de un popă de la Biserica Elefterie, din Cotroceni

Din penitenţa asta am fost eliberat condiţionat, zece ani mai târziu – sub cuvânt de onoare că nu mai greşesc a doua oară, de către Judecătoria Sectorului 2 . Şi dacă tot eram proaspăt însurat, ce mi-am spus, ce-ar fi dacă aş pleca io în luna de miere? Dar nu oricum, ci doar by myself. Mi-am zis că e o idee excelentă. Aşa că mi-am căutat un vapor și am ajuns în voiajul cu numărul opt. Constanţa – Ilyichevsk (UKR) – Constanţa – Suez – Massawa (Eritreea) – Assab –Geddah (Arabia Saudită) –(Eritreea) – Eilat (Israel) – Tel Aviv. Când m-am îmbarcat pe cargoul de 8700 TDW Făgăraş, în februarie 1998, tocmai fusese rebotezat Star.

Comandant era Costel Răducu, zis Capalone, iar secund Andrei Penciu, poreclit Creierul, că avea un IQ de geniu. Băieţii ăştia, foşti colegi la Institutul de Marină, au fost cel mai bun cuplu skipper-căpitan pe care l-am întâlnit în toate peregrinările mele pe mări şi oceane. Profesionişti, educaţi şi băieţi de viaţă. Şi echipajul a fost unul OK, iar printre ei mi-am regăsit un amic, şeful electrician, Vali Ungureanu, zis Cocalaru, ajuns, după ce s-a lăsat de navigat, mare latifundiar la Drăgăneşti-Vlaşca. Din păcate, acum doi ani, a făcut un infarct și a murit. De la el am învăţat bridge, în careul marinarilor, în serile toride și umede din Marea Roşie. Dar până acolo, am plecat mai întâi la Ilyichevsk, acea Agigea a Odessei, unde mai fusesem, cu doi ani înainte, împreună cu fostul coleg de la EVZ Bogdan „Păsărică” Atanasiu.

Să latri la dulău

Când am debarcat în micul orăşel ucrainean, m-a şocat un lucru. Aşa cum la noi, după revoluţie, apăruseră la parterele blocurilor puzderie de buticuri, la ei se clonaseră pizzerii. Frate, erau pizzerii peste tot! Cred că nici la Napoli nu erau atâtea pe kilometru pătrat. După trei sferturi de veac de varză şi cartofi, ucrainenii nu se mai săturau de pizza. Care, evident, era proastă. În schimb, vodca rusească era la fel de bună, ca și peștele afumat și sărat. Într-o seară, după o butelcă de Moskovskaya, nu știu cum m-a îmbârligat o fătucă blondă, cu ochi albaștri. Ea cu butelcuța ei, plătită de mine. Câteva grivne, acolo, nu conta mare lucru. Mai scumpă a fost ideea să mergem la ea acasă. Idee de cam 20 de parai. Cert este că m-am trezit într-un apartament, la parterul unui bloc cu patru etaje, cam ca pe la noi. Înăuntru, jale. Ușa camerei unde urma să ne întreținem, ca doi oameni maturi și responsabili ce eram, n-avea balamale. O luai și o puneai la loc, ca pe un bolovan la gura peșterii. Mai mișto a fost altceva. O aștepta sor'sa, una de vreo 30-35 de ani, care era mai bună ca ea. Mi-au arătat poze cu foștii lor soți și mi-au explicat, mai mult sau mai puțin gimnastic, cât de bețivi erau și că, de aia, au rămas singure. Să dau în plâns, nu altceva, așa convingătoare erau. După aia, în pline tandrețuri inocente cu junioara de vreo 18-20 de ani, mă trezesc, oarecum, și dau să-mi verific nădragii, care nu știu, dar mă jur că nu știu, ajunseseră atâtnați pe un cui bătut în perete. Mă uit în portofel și constat că o sută de dolari, care reprezentau asigurarea mea anxioasă, se sublimaseră. Bă, nene, am început să fac ca trenu’ și să le dărâm ce rămăsese nedemolat în ruina aia de casă. De după ușă, a început să latre un câine. Mare, uriaș. Cum eram viteaz rău, am început să latru și io, de s-a speriat dulăul. Nu cred că mai văzuse un om să latre așa la la el. Apoi, am strigat: „Miliția!”, și m-am trezit singur și fără bani. M-am întors, mofluz, la vapor.

Baracudele

În drumul spre Suez, am luat în piept și o furtună nasoală în Egee. Bulău atipic, într-un fel, că cerul era superb, cu niște norișori pe care i-ai visa, în schimb cu un vânt și o hulă de să ne dăm cu capu’ de pereți. Nu mai vorbesc de bietul Magellan, bucătarul nostru poreclit așa, ironic, că nu ieșise din Mediterana niciodată, în 30 de ani de marinărie, și care-și legase oalele cu saule de plite, să nu-i sară ciorba și tocănița din habitatul lor. Am stat la adăpost în golful unei insulițe și, după două zile, am luat-o spre Port Said. Acolo, urmașii arabi ai faraonilor și-au desfășurat clasicul bazar direct pe coridoarele navei. Da' fără spor, că eram singurul cu oarece bănuți în buzunar. În Marea Roșie, am descărcat prima oară la Massawa, în recentul stat al Eritreei. În fapt, litoralul Etiopiei, ex-Abisinia. În radă, că am zăbovit câteva zile, s-a pescuit la greu, sub directa supraveghere a „Creierului” care era damblagiu cu pescuitul. Nu știu dacă a dormit în cinci zile mai mult de zece ore. În rest, stătea la pupa, cu nu știu câte scule improvizate, și scotea pe bandă rulantă o grămadă de peștălăi, care mișunau pe lângă noi ca guvizii la Mangalia. În principal, niște baracude, un fel de știuci de mare, da’ cu pielea albăstruie și mari de peste un metru. Unele chiar de un metru jumate. Numa’ bune pentru noi, că aveam cambuza goală pușcă și puține șanse să facem provizie în țara aia amărâtă.

Coniac Asmara în Eritreea

În oraș, mai exact în sat, erau exact 500 de metri de șosea pietruită, lăsată de colonialiștii italieni care i-au bombardat și cucerit vitejește pe etiopienii care luptau cu arcuri și sulițe. De băut, doar o bere locală infectă și un cocârț ordinar, botezat coniac, pe nume Asmara, după numele capitalei noului stat. Cred că urina mea avea o alcoolemie mai mare ca pișvaiseru’ respectiv. Singurul local mai de Doamne-ajută era undeva, la fo douăj’ de kilometri spre nord, pe malul mării. Un fel de „Club Med” mai de sărăcie. Da’ nu ajungeai acolo decât cu mașina. Și cum taxiuri nu erau mai rămânea doar varianta cămilei. Unde mai pui că pe drum trebuia să traversezi un campus cât toate zilele plin cu refugiați sudanezi fugiți de războiul din Darfour. Puțea acolo mai rău ca-n buda din Gara de Nord.

„I like it hot!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Reporter de cursă lungă

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI