Neagu Djuvara și valențele Istoriei. Cum a reușit istoricul și diplomatul român să schimbe percepția asupra Istoriei

Neagu Djuvara și valențele Istoriei. Cum a reușit istoricul și diplomatul român să schimbe percepția asupra Istoriei.

Neagu Djuvara reprezintă o figură deosebit de interesantă pentru istoriografia românească din mai multe puncte de vedere. Prin vârsta venerabilă trăită, 102 ani aproape, prin studiile sale, prin experiența sa de viață, prin epocile prin care a trecut, prin originile sale până la urmă, Neagu Bunea Djuvara, cum apare în actele de stare civilă, marele istoric își are locul lui în istoriografie.

Moștenirea gloriei unor familii ilustre

Neagu Djuvara s-a născut la București, la 31 august 1916. Mama sa se numea Tinca Grădișteanu și făcea parte din celebra familie muntenească a boierilor Grădișteni. Tatăl său se numea Marcel Djuvara, A fost fratele Ministrului Afacerilor Străine Alexandru Djuvara.

Tatăl istoricului Neagu Djuvara fusese student la Universitatea Charlottenburg-Berlin, a devenit inginer și ofițer genist. A murit din cauza pandemiei de „gripă spaniolă” în 1918. A povestit că mama sa, cu el în brațe, în 1917, a fugit din Sankt-Petersburg cu ultimul tren care pleca din metropola rusă.

Bunicul său, Trandafir Djuvara a fost ministru plenipotențiar al României la Înalta Poartă. După tată, Neagu Djuvara se provenea din negustori de origine macedo-română.  Tânărul Neagu Djuvara a obținut două licențe în Franța, în 1937, în Istorie și 1940, în Drept, ambele la Sorbona.

Neagu Djuvara - actul de la 23 august 1944 și emigrația

Neagu Djuvara a luptat pe Frontul de Est, fiind rănit la Odessa. A ocupat prin concurs în luna mai 1943, un post la Ministerul Afacerilor Străine. A fost angajat la Departamentul Cifrului. A avut numeroase misiuni de curier diplomatic. Misiunea vieții sale a fost aceea de a merfe la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, cu mesajul lui Antonescu despre armistițiul cu URSS. Marele istoric avea să lămurească misterul faimoasei telegrame a armistițiului. Antonescu avea așteptări neconforme cu realitatea, pe care URSS nu le-ar fi acceptat niciodată.

Djuvara a rămas în Suedia ca secretar de legație iar în 1947 a refuzat să mai vină în țară. A activat în emigrația românească apoi a plecat în Niger, unde a devenit consilier diplomatic francez în Niger, a predat cursuri de istorie și relații internaționale în cea mai importantă universitate din Niger. A reluat corespondența cu marele filosof al istoriei Raymond Aron, a acceptat să înceapă o teză de doctorat pe care a finalizat-o în anul 1972, cu o temă de filosofia istoriei.

Neagu Djuvara și ipotezele sale

Două ipoteze și o considerație istoriograficp a lansat Neagu Djuvara. A fost puternic contestat pentru că a spus că în Evul Mediu Timpuriu, populația românească, de agricultori, păstori sedentari a fost coordonată de o elită de migratori romanizați, printre ultimele neamuri migratoare, cumanii. Contestatarii invocă urme arheologice, însă sunt multe toponime și hidronime de origine cumanică prezente în limba română. Așadar, dacă nu ar fi rezidat aici cumanii, dacă n-ar fi avut poziții de conducere, cum ar fi păstrat populația aceste denumiri în uz?

O a doua ipoteză, care a inflamat spiritele a fost aceea că aromânii și românii nu sunt frați. Neagu Djuvara susține că aromânii, istroromânii, macedoromânii sunt un fel de „veri îndepărtați” ai românilor. Ei sunt romanitatea sud-dunăreană, rezultată din romanizarea Macedoniei începând din 146 î.Hr., deci cu 252 de ani înainte de debutul romanizării geto-dacilor, petrecut oficial în 106 d.Hr., geto-dacii fiind romanitatea nord-dunăreană. Migrația slavilor va rupe cele două ramuri ale romanității orientale, de nord și de sud.

Cea mai importantă considerație istoriografică pe care a făcut-o istoricul Neagu Djuvara a fost că nu numai în perioada comunistă s-a falsificat istoriografia ci și în perioada interbelică, pentru a servi unor motive politice.

Marele istoric ne-a părăsit la data de 25 ianuarie 2018, la București.