Relatia conflictuala soacra-nora a inceput sa-si piarda din intensitate: migratia, joburile cu program prelungit si sansa tinerilor de a locui separat au mai indulcit "poama acra".

Ursuza, batrana, hapsana, cicalitoare, geloasa, capricioasa. Factor de stres in familie, orice i-ai zice si oricum ai incerca sa-i intri in voie, soacra-i soacra, „poama acra”. Personaj cliseizat, soacra este, prin definitie, condamnata sa fie prost perceputa, oricat de mult s-ar stradui sa contrazica stereotipiile si, uneori, chiar dinainte de a i se fi insurat baiatul/maritat fata.

Mama-soacra e cel mai adesea prezentata in relatie cu nora. Intre ele este, dintotdeauna, un etern scandal. De aici, un fenomen social. Cu „sindromul soacrei” nu e de gluma: poate duce la stari patologice care se manifesta si la gineri, si la nurori.

In volumul „In salvari si cu islisc” (Humanitas), o incursiune in lumea romaneasca de altadata, Constanta Vintila-Ghitulescu, cercetator la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, scrie: „Multe dintre jalbele adresate Mitropolitului invoca, drept motiv de separare, interventiile parintilor in viata de zi cu zi a noului cuplu”. Astazi, un divort din opt se datoreaza unei soacre rele.

Fenomenul este mai grav pe ulita

Schimbarile din ultimii ani insa „dezamorseaza” relatia soacra-nora. Munca in strainatate, joburile cu program prelungit si norocul unor tineri de a locui in propria casa aplaneaza oarecum conflictul, apreciaza sociologii.

Daca, la oras, relatia soacra-nora s-a imbunatatit vizibil fata de inceputul secolului al XX-lea - cele doua femei merg la shopping sau la cinema impreuna -, la sate, gura lumii inca mai barfeste, pe la gard, despre „Marghioala lu’ Ion Calicu’ c-a paruit-o pe nor’sa Floarea ca n-a acrit bine borsul”.

„Soacra acra” si sindromul pe care-l genereaza par a fi ramas apanajul mediului rural. In spatiul urban, „nici sa vrea nu mai poate fi atat de acra pe cat spune vorba”, puncteaza sociologul Maria Voinea. „Aici, relatia soacra-ginere-nora a devenit una neutralista”, adauga sociologul Marius Pieleanu.

LA SAT

„Sunt femei scartare”

Rada Gruban (foto) din Smardioasa, Teleorman, are 60 de ani, o „soacra a dracului” pe duca si e soacra la randu-i. „Matele si tot se mai incurca si chioraie, da’ femeile care stau in aceeasi ograda! Eu cu soacra-mea ne intelegem bine acu’, ca-i batrana, nu mai are mult de trait”, rade Rada lu’ Gruban.

„Cand eram mai tinerea, ma mai mituia, ca pierdeam vremea, ca ardeam mancarea... da’ ne impacam repede. Si-apoi, daca nu ne potoleam, venea omu’ meu si ne zicea: „Mai, taceti dracului din gura, gastelor!”„, povesteste soacra cu doua nurori de oras.

Pentru ea, ca si pentru multe alte femei din tara, e o lege: „Baiatul sa stea langa mine, ca de aia l-am crescut, sa ma sprijine la batraneti”. Numai ca, zice tanti Rada, „norele” de azi sunt „scartare si-i duc pe barbati la oras, ori in Spania. Si nici sa vrei, nu mai ai cu cine te bombani”.

In Smardioasa, daca intrebi, mai toate nurorile vor zice ca se au bine cu mamele sotilor, desi cele care stau in aceeasi batatura cu „acritura” s-ar muta imediat. 

Violeta s-a luat cu Dumi a lu’ Parvu de vreo cateva luni. Are un baiat de 2 ani si zice ca-i merge bine: „O ascult, nu-i ies din cu-vant, ne intelegem”, spune fata cu ochii in pamant. Din poarta, mama-soacra ia cuvantul: „Eu cand eram ca nor’mea ascultam, ca asa m-a invatat mama acasa. Cand o vedeam mai agitata, ma dadeam din fata ei. Asa tre’ sa faca si ea, ca sa fie bine”.

LA ORAS

Cu nora la cumparaturi

La Bucuresti, lucrurile par a sta altfel. „Soacra poama acra” nu-i o vorba general valabila, dar nici prietenia dintre cele doua femei nu-i lege. „O soacra ocupata e o soacra perfecta”, scrie o bucuresteanca-nora pe un forum . „Cea mai buna metoda sa eviti conflictele e sa te muti cat mai departe de EA”, da sfaturi alta nora.

O data la 20 de mesaje, o nora scrie ca se intelege bine cu mama sotului: „Am o relatie extraordinara cu ea, ne tutuim, suntem foarte apropiate. E o tipa inteligenta, eleganta, mergem impreuna la cumparaturi luna de luna. Probabil ca sunt o exceptie”.  

Exceptie de la regula face si Ica Ungureanu din Bucuresti, in varsta de 64 de ani, fosta asistenta medicala: „Toata treaba e de educatie si de caracter. Mai au dreptate si americanii, e buna si democratia! Soacrele trebuie sa-si schimbe mentalitatea!”. Doamna Ica are doua nurori si un ginere si locuieste impreuna cu baiatul cel mare si sotia lui. „Mai sunt mici dojeni, dar probleme mari, niciodata! Merg cu nora-mea si cu fiul meu la munte, in concedii, la cumparaturi. „Fetele” mele sunt bune si-mi iubesc baietii”, incheie doamna Ica.

Pe de alta parte, nurorile nu au intotdeauna numai vorbe de lauda despre soacre. Andreea C., 23 de ani locuieste, „din nefericire”, in aceeasi casa cu parintii viitorului sot, in cartierul Crangasi. „Nu ma inteleg cu soacra-mea, nu avem aceleasi asteptari de la viata. Daca nu am mai sta cu parintii lui, da, ar fi mult mai bine”.

„Cred ca zicala e foarte adevarata, in sensul ca soacrele nu sunt chiar cele mai dragute persoane din lume. Intotdeauna baiatul lor e cel mai destept, iar nora n-o sa fie niciodata mai presus de copilul ei”, spune bucuresteanca Ana L., nora cu soacra la Brasov. „Am o soacra rezonabila. Cand ne intalnim e foarte draguta, dar, dupa doua zile de stat impreuna, incepe sa-si bage nasul unde nu-i fierbe oala si ma calca pe nervi. Distanta care ne desparte este un avantaj”, incheie femeia.

FISA DE POST „Scanner cusurgiu si inclement” Nu stiu daca agentul de influenta a fost Ion Creanga, dar tin minte ca in „Soacra cu trei nurori” se gaseste o fisa de post neegalata pana azi: „Soacra, soacra, poama acra, / De te-ai coace cat te-ai coace, / Dulce tot nu te-i mai face. / De te-ai coace toata toamna, / Esti mai acra decat coarna. / De te-ai coace-un an si-o vara, / Tot esti acra si amara”.

Un destin vitreg pandeste aceasta faptura si o condamna sa fie prost perceputa. Si ce potriveala cu talc, insusi substantivul „soacra” contine adjectivul „acra”, parca pentru a oficializa imaginea negativa a acestei femei a carei vina majora e ca fiul sau fiica ei s-a casatorit. Caci nimic n-o mai poate clinti pe soacra din ipostaza de scanner cusurgiu fata de ginere si inclement cu nora.

Pentru a corespunde tiparului, soacra trebuie sa fie batrana, geloasa pe nora, bagareata, dictatoriala si capricioasa. Trebuie sa aiba umori tulburi si dorinta de-a face ordine in viata nurorii - adica de-a o amari cu fiecare prilej.

Cu vremea, cuvantul „soacra” a ajuns sa fie sinonim cu „nesuferit”, „antipatic”, ca dovada expresia „Aoleu, da’ soacra mai esti!”, pe care o folosim uneori chiar la adresa unor barbati. Nu cred insa ca suntem inventatorii acestui personaj cliseizat. Literatura si cinematografia mondiala au livrat, la randul lor, destule soacre nefrecventabile, chit ca unele aveau umor (ceea ce soacrei carpatine ii prisoseste). Ganditi-va doar la Glencora, soacra lui Darrin din „Ce vraji a mai facut nevasta-mea”. Iar ca ea mai sunt destule. (Radu Paraschivescu)

VIP-URI

Sanda Liteanu si Andreea Marin sparg mitul

Andreea Marin si Sanda Liteanu, mama lui Stefan Banica Jr., formeaza un cuplu soacra-nora ce contrazice adversitatea proverbiala. Cele doua merg deseori impreuna la cumparaturi, la teatru si chiar la medic.

Si cantareata Sofia Vicoveanca se intelege bine cu nora sa, Ioana, desi, ar prefera sa fie considerata mai degraba mama decat soacra. „Certuri exista in orice familie. Cine zice ca nu-i asa, minte. Soacra si nora se pot certa de la mici flecustete, dar nu trebuie niciodata sa intretii un conflict, indiferent ca esti soacra mare sau mica”, spune Vicoveanca.

„Nu neg ca exista si soacre artagoase, ba chiar prea multe, care trebuie sa le stie ele pe toate. Important este sa nu te bagi!”, incheie cantareata. Socru la randul lui, Alexandru Arsinel spune ca a avut noroc de soacra buna si de nurori si mai bune. „Am avut o relatie extraordinara cu mama-soacra. Iar eu sunt un socru „painea lui Dumnezeu” si-mi ador nurorile. Oricum, chestiunea asta cu „soacra acra” nu trebuie generalizata, desi, intr-adevar, exista multe mame care au doza mai mare de gelozie fata de nurori”, crede actorul.

EXPLICATIILE SPECIALISTILOR

Amandoua pleaca de la ideea ca n-o sa se inteleaga niciodata. Si nu se inteleg

„Sindromul soacrei” isi are radacinile in familia romaneasca traditionala. „Pe vremuri, femeia avea scoala putina, se marita devreme, la 16-17 ani, si depindea exclusiv de barbat si de familia acestuia, implicit de soacra. In plus, locuiau impreuna de cele mai multe ori”, arata Maria Voinea. Asa ca soacra era mereu cu ochii si cu gura pe nora, la fel ca baba din povestea lui Creanga („voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru si le-oi struni”).

Prezente in acelasi spatiu si modelul de viata al tinerei, si cel impus de soacra, era imposibil sa nu se iste conflicte. Mai mica, aflata pe teritoriu strain, tanara nu putea decat sa se supuna, sa taca si sa inghita reprosurile. 

„Modificarile survenite, de-a lungul vremii, in structura familiei, angajarea femeii la munca extrafamiliala - nu numai la cratita si la crescut copii - au dus la o ameliorare a relatiei conflictuale. Femeia de azi nu mai este dependenta nici de sot, nici de soacra, a capatat un statut socio-cultural aparte. In epoca moderna, femeie e si nora, femeie e si soacra. Si soacra trebuie sa fie in pas cu lumea, accepta ca sotia barbatului trebuie sa fie mai desteapta, mai instruita, ca poate face o facultate, poate chiar sa castige mai mult decat fiul sau. S-a schimbat mentalitatea”, crede Maria Voinea.

„Se-ntelege cat sa nu se omoare!”

Dar mentalitatea se pare ca s-a schimbat numai - sau in cea mai mare masura - la oras. „Aici nu se mai pastreaza relatia traditionalista, parintii si copiii nu mai stau in aceeasi casa, asa ca apar si mai rar conflictele”, precizeaza Marius Pieleanu. La tara, in schimb, a ramas familia traditionalista extinsa, uneori chiar si cu trei generatii intr-o batatura, de unde nu pot lipsi discutiile contradictorii intre cele doua femei care „impart” un barbat.

„Ei, se mai cearta, se mai paruie unele, cum nu?! Ia intrebati la Ghiuleaua!”, spune tanti Clementa Parlog, invatatoarea pensionara din Smardioasa. La gard la Ghiuleaua sta sa treaca vremea omul casei: „N-are ele ce sa va povesteasca. Se-ntelege cat sa nu se omoare! Asa e toate, nu s-ar intelege nici sa le pici cu ceara! Asa-i dat!”, rade barbatul la vreo 50 de ani.

Migratia a imbunatatit relatia

In gospodariile taranesti mai sunt destule cazuri asemenea celor despre care scrie Ghitulescu in cartea sa: „Nurorile se plang de soacrele lor. Una povesteste ca a tras mult amar si necaz din cauza soacrei sale, famee rautacioasa si cumplita, alta se vaita ca nu poate face nimic in casa pentru ca fiecare gest ii e criticat; fiecare rezolva problema cum stie mai bine: lacrimi si supunere oarba, paruieli, ocari, batai in toata regula”.

Insa, galceava dintre soacra si nora s-a mai domolit de cand cu plecarea la cules capsuni. „Nurorile merg la munca, soacrele raman in tara, se intalnesc o data pe an”, explica Voinea cum migratia a imbunatatit, vrand-nevrand, legatura dificila.

O lupta pentru putere

Care ar fi explicatia logica pentru acest fenomen social fara data exacta de aparitie? „Asteptarile negative. Ambele pleaca de la ideea ca n-o sa se inteleaga niciodata si decid ca trebuie sa-si impuna punctul de vedere”, crede psihologul Anda Pacurar.

„Daca pornesti de la ideea ca soacra e rea, urata si a dracului, nu se poate sa ai o relatie buna cu ea. Sau ca nora vine sa fure baiatul, ca nu stie sa gateasca si ca nu-i gospodina. Trebuie sa-i dam ocazia persoanei de langa noi sa dovedeasca faptul ca nu e asa cum o percepem”, adauga si psihologul Cristiana Levitchi.

Potrivit acesteia, un lucru e sigur: soacra mama de baiat e mai severa decat soacra mama de fata, iar riscul de divort e mai mare in cazul baiatului care se tine de fustele mamei, in detrimentul sotiei. 

Conflictul soacra-nora se traduce printr-o lupta pentru putere: prima vrea sa arate mereu ca are dreptate, a doua - ca-i mai frumoasa, dar stie si sa-si faca sotul fericit. Ce nu stiu femeile „care iubesc acelasi barbat”: niciuna nu castiga. „Nora trebuie sa fie toleranta, mai rationala, sa nu accepte provocarea. Daca nora nu vrea sa lupte, dispare conflictul”, simplifica ecuatia Pacurar.

Mama Dollores actioneaza inconstient

Daca atributul „acra” ii apartine exclusiv soacrei europene, e greu de precizat. Nu s-au facut studii precise in acest sens. „Cred insa ca la popoarele nordice nu-i chiar asa. Mama noastra e mama Dollores, trebuie sa le faca pe toate. Nu doreste sa i se ia locul, de aceea intra in competitie cu nora”, sustine Levitchi, insistand asupra faptului ca soacrele fac aceste acte inconstient.

„Dorinta de a detine controlul a soacrei merge chiar spre patologic: poate face tot felul de scandaluri, poate practica chiar santajul sentimental asupra tanarului. Scopul sau, pana la moarte, e sa-si protejeze copilul, fata sau baiat. In strainatate oamenii stiu sa-si traiasca viata separat de copii. La noi, exista tendinta de hiperprotectie”, spune Pacurar.

Una dintre solutiile problemei care poate afecta fericirea in cuplu: comunicarea. „De asemenea, e important ca si tinerii sa-si asume responsabilitatea cuplului, sa puna limite in relatia cu parintii”, apreciaza Levitchi.