În cadrul reuniunii NATO la nivel înalt de la Madrid, din aceste zile, va fi aprobat un nou Concept strategic al Alianței prin care, potrivit secretarului general Jens Stoltenberg, va fi modificată semnificativ arhitectura parametrilor strategici de apărare comună și de modernizare a organizației în conformitate cu evoluția spectrului de amenințări din ultimii ani.

Evidențiem aici creșterea importanței geopolitice a Chinei urmată de o destabilizare a rețelelor clasice de putere și încredere la nivel mondial, transferul de interes geostrategic american spre regiunea Indo-Pacific și mai ales, agresiunea Rusiei asupra Ucrainei - o campanie militară fără precedent pe pământ european din 1945 încoace. Pe lângă un răspuns clar dat acestor provocări, Alianța va trebui să estimeze cât mai exact cu putință dinamica și tendințele evoluției stării de securitate în vecinătatea continentului european și în interior.

Ne vom opri, pe parcursul acestui articol, asupra unei probleme mai puțin abordată în ultimele luni: ansamblul de amenințări care vizează sudul Europei și al Alianței cu extensie spre centrul continentului și nu numai. Situația din regiunea Mediteranei extinse - concept geopolitic lansat de Roma cu susținerea Parisului și Londrei care, din punct de vedere geografic, cuprinde un triunghi cu vârfurile în Golful Guineea, Libia și Cornul Africii - ar trebui să determine, datorită efectului cumulat al stării precare de securitate, amenințărilor teroriste și migrației necontrolate, consolidarea flancului de sud al NATO. Este vorba de un obiectiv susținut cu convingere de statele din nordul Mediteranei.

Deși în mod inegal, riscurile la adresa țărilor Alianței sunt distribuite pe un aliniament care cuprinde frontiera de est a Finlandei, Marea Neagră, Turcia de est, Marea Mediterană și strâmtoarea Gibraltar. Aceasta, în condițiile în care Finlanda va adera la NATO.

Dacă în est, riscurile sunt de natură militară sau hibridă, în sud acestea îmbracă forma unor amenințări neconvenționale: terorism, migrație, trafic de orice fel, criminalitate organizată. Statele din nordul Africii, în special Libia și Tunisia și cele din Africa subsahariană trec printr-o criză multidimensională, cu o durată și consecințe în afara oricărei predicții. Este vorba de o zonă care a devenit epicentrul unei activități teroriste de matrice islamică, facilitată de criza umanitară existentă aici de decenii și de criza alimentară din ultimele luni – consecință, în parte, a războiului din Ucraina.

Acestor factori destabilizatori li se adaugă deteriorarea continuă a standardelor democratice - atâtea câte au fost - ale statelor din zonă și creșterea prezenței paramilitare ruse prin cunoscutul grup Wagner, invitat în Mali de către autoritățile militare care au preluat puterea în 2021. Trupele franceze s-au retras în toamna anului trecut lăsând câmp deschis instructorilor aparținând grupului menționat. Situația din această țară a generat un nou val de refugiați spre alte state din regiune care, ulterior, s-au adăugat migranților spre Europa provenind din Africa neagră.

În aceste condiții, spațiul meridional european este asaltat continuu de fluxul de migranți africani controlat în bună parte de forțele paramilitare cu bază etnică și de structurile extremist-teroriste. Acestea din urmă nu întâmpină nici o dificultate dacă ar intenționa să infiltreze agenți ai terorii între cei care traversează Mediterana spre Malta, Italia, Spania sau Grecia așa cum s-a întâmplat în anii din urmă.

În 2019, una dintre aceste structuri, Statul Islamic (SI)/Daesh a fost înfrântă pe mai multe fronturi de forțe care și-au conjugat ad hoc eforturile. Importanța momentului este în afara oricărei discuții dar nu a fost o victorie definitivă a Occidentului și aliaților săi. Mai degrabă, a fost vorba doar de ,,sfîrșitul începutului’’ cum se exprima W. Churchill după victoria aviației britanice asupra celei naziste în Bătălia Angliei din 1940.

Ulterior, SI a început un proces de reorganizare pe trei direcții principale: continuarea acțiunilor destabilizatoare în Irak și Siria, descentralizarea structurilor paramilitare în Africa subsahariană - în principal în Sahel - și relansarea acțiunilor asimetrice – atentate, în special - în teatrele de operații inclusiv în Europa.

La mijlocul lunii aprilie ac., Abou Hassan al-Hachimi al-Qourachi, liderul SI, își chema simpatizanții la luptă pe fondul războiului dintre ,,cruciați’’ - denumire dată creștinilor agresori. Era vorba de războiul din Ucraina. ,,A sosit momentul - preciza el - să răzbunăm moartea lui Abou Omar al-Mouhajir’’ - fostul lider al organizației, eliminat de forțele americane la 3 februarie ac. Chemarea liderului SI, deși preluată de unele agenții de presă, a trecut aproape neobservată de publicul larg întrucât, în contextul războiului din Ucraina, terorismul nu mai era perceput ca o prioritate.

Pentru cei angajați pe frontul antiterorist, a fost vorba de un semnal extrem de important întrucât propaganda SI se reactivase imediat după izbucnirea conflictului ruso-ucrainean interpretat drept un semn al reducerii atenției Occidentului pe frontul antiterorist. Au fost criticate milițiile cecene, aliate ale rușilor, care ,,ar fi trebuit să-și conserve energia și potențialul pentru a lovi în cruciații agresori ai Islamului’’.

La rândul său, gruparea soră/rivală, al-Qaeda, și-a consolidat prezența în teritoriul de bază - arealul cuprins între Iran, Afganistan și Pakistan cu extensii regionale spre Cornul Africii, Nigeria și Peninsula Arabică. În ciuda pierderilor suferite de cele două formațiuni extremist-teroriste se observă o revitalizare a forțelor lor și redistribuția zonelor de influență astfel încât să se evite orice tip de interferență a acțiunilor subversive.

În concluzie, contracararea fenomenului terorist nu înseamnă neapărat utilizarea armamentului greu sau de ultimă generație ci consolidarea protecției frontierelor Alianței în zonele de risc și controlul constant al teritoriului prin structuri de forță și intelligence specializate. Nu este o nouă provocare ci un alt mod de a privi rolul Alianței Atlantice în condițiile actuale. După reuniunea NATO de la Madrid vom reveni cu alte comentarii privind noua arhitectură operațională a Alianței.