Ni se dă în Grecia o lecție excepțională despre demagogie, manipulare și mai ales despre dezastrul care poate să lovească o țară în care lupii tineri ai socialismului european au reușit să păcălească eficient electoratul disperat.

Alexis Tsipras, prim-ministrul guvernului de la Atena, lider politic al coaliției de extremă stângă, acuză Uniunea Europeană și creditorii țării sale de toate relele din lume. Într-un discurs care mi-a amintit de un alt lup tânăr al socialismului românesc, Tsipras a acuzat creditorii Greciei că îi șantajează țara și că își bat joc de săracii bătrâni greci care au rămas fără bani zilele acestea.

Toata gargara electorală e făcută pentru a justifica referendumul prin care Tsipras se spală pe mâini și se ascunde după popor pentru deciziile care trebuie luate. E o fugă jenantă de răspundere.

Același Tsipras a câștigat alegerile în Grecia cu un scor susprinzător, după ce a promis grecilor că deține soluții pentru situația economică a țării. A promis măsuri care nu implică regimul de austeritate impus de finanțatorii țării. Și-a tras un profit electoral senzaional demonizând adrevsarii politici care au impus unele măsuri de austeritate și a adunat o căruță de voturi acuzând FMI și UE de toate relele din lume. Vă amintește de cineva cunoscut?

 Socialistul Tsipras a câștigat alegerile și l-a lovit în plex adevărul sec al cifrelor care nu se pot coafa la infinit. În fața dezastrului a fugit de răspundere și s-a pitit după referendum, ca un copil nătâng.

Povestea aceasta a Greciei este importantă pentru noi, dacă vrem să fim o națiune inteligentă capabilă să pricepeapă ceea ce este de priceput din greșelile altora.

Grecia are probleme de foarte mulți ani și lucrurile s-au agravat drastic după ce socialiștii au acaparat puterea. Drumul pe care mergea Grecia a fost o lecție pentru guvernul Emil Boc și din acest motiv s-au luat măsuri dureroase. România a avut politicieni suficient de inteligenți pentru a lua măsurile necesare astfel încât să nu pățească la fel ca Grecia.

România nu este acum în situația Greciei tocmai datorită măsurilor de austeritate luate atunci, dar asta nu înseamnă că nu putem să o apucăm în direcția în care a ajuns azi și Tsipras cu țara lui.

Exact așa cum Tsipras i-a mințit copios pe greci că există măsuri care să evite austeritatea, i-au mințit și pe români liderii USL, încă din 2010, că se putea altfel și în România și că deciziile care au afectat negativ atât de mulți români nu erau neapărat necesare.
S-a speculat, amplificat și exacerbat o frustrare firească după astfel de măsuri de austeritate și astfel s-a construit, pe o mare minciună, victoria uluitoare a USL din 2012.

Tema refuzului austerității nu este singurul numitor comun are definește năravul celor doi lupi tineri ai socialismului european.
La fel ca Tsipras, când a venit momentul să-și asume răspunderea serios pentru ceea ce a făcut, Victor Ponta s-a pitit după popor și apoi s-a ascuns bine undeva în Turcia.

Pentru că cei de la care a preluat puterea au luat măsurile necesare, la momentul potrivit, Victor Ponta poate să se lăfăie acum cu măsuri economice fără precedent. L-a lovit însă propriul trecut și afacerile pe care le anchetează acum sistemul judiciar.
Exact ca Tsipras, în loc să-și asume răspunderea, Victor Ponta s-a ascuns după imunitatea de parlamentar și după funcția de prim-ministru. Retoric, s-a pitit tot după popor, ca Tsipars.

”Sunt prim-ministru pentru că așa au votat oamenii în 2012 și ca atare nu pot să demisionez pentru a mă ocupa de problemele mele judiciare. Asta ar însemna că procurorul care mă anchetează dă o lovitură de stat și un guvern nu se schimbă decât în Parlament”, a argumentat Ponta.

Desigur, nu contează că în noiembrie 2016 milioane de români au votat împotriva lui, sătui de corupția și minciuna care mustește în jurul actualei puteri guvernamentale și parlamentare. Acest vot popular este ignorat de Victor Ponta. Omul se raportează numai la anul de glorie 2012.

Argumentul procurorul care dă lovitura de stat este la fel de pervers și siderant ca argumentul lui Tsipras care spune că acum Europa șantajează Grecia și umilește bătrânii.

Pentru a realiza aberația acestui argument faceți un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă situația în care un prim-ministru comite o crimă oribilă. Își ucide mama, sora, nevasta sau amanta. Procurorul nu trebuie să ceară arestarea lui pentru că, nu-i așa, asta ar determina o cădere a guvernului, ori guvernul nu poate să cadă decât prin vor parlamentar. Realizați cât de greșit e acest raționament?

Depășind dosarele penale ale lui Victor Ponta, situația din Grecia, de astăzi, ar trebui să dea de gândit celor care se bucură de măsurile economice excepționale anunțate de guvernul nostru zilele acestea.

Sunt măsuri aparent foarte bune însă ele nu s-au bazat pe o dezbatere publică transparentă menită să expună clar mecanismele economice pe care se susțin.

Nu știm exact cum și cât vom plăti în viitor pentru deciziile aparent bune anunțate zilele acestea. Nu avem nicio garanție că nu riscăm să o luăm pe urmele Geciei tocmai din pricina acestor măsuri pe care unii le laudă.

Lecția de astăzi a Greciei ar trebui să fie bine studiată și învățată de fiecare dintre noi, pentru a putea să luăm împreună o decizie cât mai inteligentă în 2016.