Cateva mii de „mesteri mari, calfe si zidari” au venit, in 1961, in sus, pe raul Arges, ca sa construiasca o hidrocentrala „cum n-a mai fost alta”.

Aveau experienta Bicazului, iar in luna martie 1965 au terminat de facut una dintre cele mai mari realizari din timpul regimului comunist: barajul Vidraru.

Apa si-a gasit stavila. Omul a reusit s-o invinga. In anii ‘65-’70 veneau aici toti sefii de stat, adusi de liderii comunisti sa vada „minunea”. Monstrul din beton pus in calea apei ii facea pe comunisti sa se mandreasca in fata tuturor.

Constructia uriasa a ucis 80 de persoane dupa unii, 20 dupa altii. „Fara sacrificii nu se face nimic. Stiam ca vor fi sacrificii umane, dar am mers inainte”, ne-au spus cei care au muncit la constructia barajului Vidraru.

Acum, barajul,  cel mai spectaculos din tara, este vizitat de sute de mii de turisti in fiecare an. Am vorbit cu localnici, cu turistii pe care i-am intalnit la baraj. Veniti din tara sau din strainatate, cu totii sunt impresionati de imensul dig din beton pe care serpuieste Transfagarasanul.

O imensitate

La momentul inaugurarii, barajul Vidraru a fost al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile similare. Este unul din beton cu dubla curbura, brazdat de galerii. Centrala hidroelectrica Vidraru a implinit in noiembrie anul trecut 40 de ani de la darea in folosinta.

Lacul de acumulare Vidraru are un volum total de 465 de milioane de metri cubi, din care 320 de milioane reprezinta volumul util. In cei cinci ani si jumatate in care s-a construit hidrocentrala s-au excavat 1.768.000 de metri cubi de roca, din care aproximativ un milion de metri cubi din subteran, s-au turnat 930.000 de metri cubi de beton, din care 400.000 in subteran, si s-au montat 6.300 de tone de echipamente. Conturul barajului e luminat, astfel incat stavila pusa impotriva apelor pe raul Arges se vede din avion.

Daca barajul ar ceda

In 1974, la baraj a fost o problema, si sute de tone de apa au luat-o la vale, spre localitatile aflate in aval. O vana Johnson se blocase din cauza infiltratiilor de apa din stanca.

Atunci, o femeie din comuna Corbeni a murit si mai multe case au fost luate de ape. Ceausescu insusi a venit cu un elicopter pana la Cumpana, la 30 de kilometri, iar de-acolo cu un camion folosit la caratul lemnelor.

Acum, un asemenea accident nu mai este posibil, se jura directorul Sucursalei Hidrocentrale, Constantin Ivan. Peretele de stanca a fost injectat cu beton, iar masuratorile parametrilor sunt foarte dese. O garantie insa nu exista.

„Nu se poate vorbi despre garantie la centrala ca pentru o pereche de ghete. 40 de ani inseamna putin (15 miliarde kW/ora, produsi in deplina siguranta), dar si mult pentru cei care au construit barajele, galeriile”, spune Constantin Ivan.

De-a lungul anilor, la Curtea de Arges, primul oras in aval de baraj, au avut loc cele mai multe exercitii ale Protectiei Civile, iar cetatenii au auzit de fiecare data ca, daca ar fi probleme cu barajul, unda de viitura ar ajunge la ei in sapte minute, iar inaltimea valului ar fi de sapte metri.

In cazul unui astfel de accident, si Bucurestiul ar avea de suferit. Anul acesta s-au facut mai multe lucrari de reabilitare si „revitalizare” a hidrocentralei si toate instalatiile sunt in perfecta stare de functionare, tine sa mai adauge Constantin Ivan.

Chiar daca nu se vad distinct toate aceste lucruri, ele se simt la fata locului. Barajul de la Vidraru da si acum impresia de forta, de echilibru intre natura si lucrarea facuta de mana omului.


Amintiri

Cu securistii pe urme

Geo Dobrin a fost fotograf in perioada in care s-a construit barajul si s-a aflat mereu pe santier. „Faceam multe poze si simteam securistii mereu in spatele meu. Grija lor era sa nu pozez lucruri care nu le conveneau – oameni raniti, conditii de munca grele si altele asemenea”.

Conditiile erau grele insa si multi oameni au murit in acei ani. „Am vazut cu ochii mei cum a cazut in hau, de langa mine, un muncitor. Am inghetat. Un moment de neatentie era fatal”, isi aminteste  Aron Borovina, 62 de ani, maistru  in formatia de exploatare, acum pensionar. Cei care au lucrat la santier isi amintesc ca, in acei ani, Valea Argesului era un adevarat oras.

„Magazinele erau pline, veneau oamenii din comunele din jur ca sa cumpere salam si paine. Gaseai de toate”, spune Ilie Georgescu, 59 de ani, maistru principal specialist. Omul isi aminteste ca se muncea din greu, soferii  carau materialele necesare uriasului din beton si nu aveau voie sa lucreze peste un anumit numar de ore.

„Faceau schimb de ture si, la sfarsitul lunii, luau cate 500-600 sau mii de lei, nu mai stiu cum erau banii atunci, dar erau foarte multi. Era bogatie pe valea asta”, spune maistrul Georgescu. La randul lor, si satenii din Capataneni, localitatea cea mai apropiata, spun ca perioada in care s-a construit barajul a fost una de maxima dezvoltare pentru comuna.

„Ne-au facut asfalt, scoala, magazine constructorii barajului care au venit din toata tara”, spune Maria Buzoiu. Femeia are 67 de ani si este casatorita cu Gheorghe, 69  de ani, originar din Suceava. „Am plecat pe santier si am ajuns aici, unde am si ramas. Asta a fost soarta. Nu-mi pare rau, ca sunt aproape de locul care imi este cel mai drag si la care am muncit cel mai mult, Vidraru”, marturiseste barbatul.


Pledoarie

„Opera inginereasca de varf din Europa”

Petre Roman, fost prim-ministru al Romaniei, este inginer de meserie, profesor universitar la Facultatea de Energetica a Universitatii Politehnica Bucuresti.

„E o lucrare deosebita. Asa era cand a fost construit, asa este si acum. E un baraj in dublu arc, care si atunci, la momentul constructiei, si acum poate fi considerat o opera inginereasca de varf din Europa. Din punctul de vedere al conceptiei puteau sa aleaga si alte variante, dar au ales-o pe cea mai eleganta si pe cea mai potrivita. Repet, este una dintre cele mai bune lucrari ingineresti din Europa”, spune fostul prim-ministru.

Lacul de acumulare si peisajul superb al muntilor sunt alte argumente in favoarea declararii barajului Vidraru drept monument al Romaniei, a adaugat Petre Roman.


Argument

„O minune tehnica realizata cu sacrificii”

Constantin Ivan, directorul Sucursalei Hidrocentrale Curtea de Arges, este un adevarat fan al constructiei: „Oricand, barajul Vidraru si centrala subterana pot fi citate ca minuni tehnice in ansamblul proiectelor indraznete finalizate cu motivare profesionala, sacrificiu si multa daruire”, spune Ivan.

El adauga faptul ca judetul Arges a capatat o noua amprenta din 1966, dupa punerea in functiune a noii „Cetati de lumina” Vidraru. „Ma consider norocos ca am avut sansa, impreuna cu colegii din Hidroelectrica – Sucursala Curtea de Arges, de a produce energie electrica in cascada de hidrocentrale, folosind energia potentiala acumulata in lacul Vidraru la o inaltime suficienta pentru aproape 15 TWh, uzinand in jur de 22 miliarde de metri cubi de apa”, mai spune Ivan.


FISA TEHNICA

Pazita de Zeita Luminii

Dimensiuni. Inaltimea  barajului este de 166,6 metri, lungimea la coronament – 300 de metri, iar raza medie la coronament este de 145,8 metri. E strabatut de 8 galerii longitudinale.

Unicitate. Este cel mai inalt baraj de beton din Romania, in arc cu dubla curbura. Simbolul sau este „Zeul  Luminii”, o statuie sculptata de Constantin Popoviciu, la care se poate ajunge urcand 100 de trepte.

Potential. Cel putin inainte de 1989, excursia la barajul Vidraru era una obligatorie pentru elevi. Acum, mii de turisti vin anual  doar sa vada lacul Vidraru si sa se plimbe pe coronamentul barajului.

Acces. Din Curtea de Arges, cel mai apropiat oras, sunt 30 de kilometri de strabatut pe soseaua care trece muntii, spre Sibiu, pe Transfagarasan. Vara, sute de biciclisti parcurg distanta de la Curtea de Arges la baraj.

Cazare si masa. La Capataneni, Arefu sau Corbeni (10-20 de kilometri de baraj) sunt aproape o suta de pensiuni agroturistice.
Semnal GSM. Doar in reteaua Orange.


Vox populi

„Mi-am adus si prietenii”

George Teodorescu, 40 de ani, Bucuresti: „E o constructie impresionanta. Am fost de cateva ori la baraj, e deconectant, e liniste, iar constructia e maiestuoasa. Mi-am dus si prietenii, le-a placut si lor”.

 

Iulia Marga, 20 de ani, Alba-Iulia: „Imi place foarte mult, peisajul e superb. Am avut parte de o lectie de geografie pe viu. Nicio fotografie nu se compara cu realitatea de aici”.

Cristian Popescu, 25 de ani, Otopeni: „Vin straini in Romania sa vada acest baraj si le aratam ce oameni inteligenti au fost cei care l-au construit. Ca sa nu mai spunem cati au murit ca sa-l faca”.

Ileana Dobre, 43 de ani, Focsani: „Am venit special sa vedem barajul. Totul e natural, parca barajul a crescut din stanca, nu stiu daca voi mai avea ocazia sa mai vad asa ceva”.

Cititi si:

Biserica Densus, un templu romanesc

Miracolul din burta muntelui

Cuibul de vulturi al Corvinilor

Capitala-minune a Europei

Veselie mare la cimitir

Mostenire dacica

Cetatea care traieste si azi

Ateneul, bijuteria pentru care romanii au dat cate un leu

Peles, blazonul regal al Romaniei

Cititorii propun alte posibile "minuni"

Casa Poporului, "vedeta" controversata

Crucea si spada sasilor

Mogosoaia, palatul domnesc

Manastire ‘nalta, cum n-a mai fost alta

Pe aici nu se trece decat cu piosenie

Cursa pentru voturi

Mii de cititori voteaza minunile Romaniei

Vor o minune in ograda lor

Hurez, mostenirea lui Brancoveanu