Muammar Gaddafi s-a născut la 7 iunie 1942, într-o familie de ţărani beduini în apropiere de oraşul Sirt. După ce a urmat şcoala din Fezzan între 1956 şi 1961, a studiat dreptul ulterior înscriinduse la Academia Militară Libiană. A fost trimis la cursuri de perfecţionare la Academia militară din Atena, Grecia, şi în Marea Britanie la The British Army Staff College (actualmente, Joint Services Command and Staff College).

Muammar Gaddafi a sfârșit tragic, după ce a terorizat Libia. La 1 septembrie 1969, un grup de tineri ofiţeri conduşi de  Muammar al Gaddafi a dat o lovitură de stat, paşnică, profitându-se de faprul că regele Idris I se afla în Turcia, la un  tratatment. Prinţul moştenitor Sayyid Hasan ar-Rida al-Mahdi  as-Sanussi, nepotul regelui, a fost destituit.

Și ţinut sub arest la  domiciliu. Monarhia a fost abolită, proclamându-se Republica. Înlocuită apoi în anii 70 cu „Marea Jamahirie Arbă Libiană  Socialistă”, prin „Jamahirie” înţelegându-se „domnia maselor”.

Gaddafi și dorința de a deveni „tătucul Africii”

Muammar el Gaddafi a încercat să devină liderul ideologic  al naţiunilor arabe. În 1972 a proclamat o „Federaţie a  Republicilor Arabe” compusă din Libia, Egipt, Siria, dar ţările  nu s-au putut înţelege la detalii privind federaţia.

 În 1974, a  semnat un acord cu liderul tunisian Habib Bourguiba referitor  la o uniune între cele două ţări. Dar nici acest acord nu a durat.  El şi-a expus doctrina în cunoscuta sa „Carte Verde”,  publicată în trei ediţii între 1975 şi 1979. 

Caracteristicile regimului său

Muammar al Gaddafi şi-a construit regimul respectând valorile islamice, pe care le aşeza la  temelia regimurilor politice conduse de ei. 

Muammar al Gaddafi şi-a bazat noul regim pe o  construcţie politică bazată pe un naţionalism arab, aspecte ale  bunăstării sociale din societăţilor occidentale, şi „democraţie  populară”. Gaddafi a menţinut proprietatea privată a micilor întreprinderi, dar cele mari au fost naţionalizate , în special  firmele petroliere în 1971. 

Relațiile externe și prăbușirea regimului său

Muammar al Gaddafi a urmărit o relație apropiată cu statele islamice și socialiste, cu URSS, dar și cu Italia, fosta țară care a controlat Libia ca putere colonială.

Niciodată Gaddafi nu a renunțat la cortul lui de beduin la manifestările internaționale la care a participat și nici la ideea de a remodela Africa drept un „continent al triburilor” și nu al statelor „desenate cu rigla”.

Regimul său s-a axat pe anihilarea Opoziției și pe lichidarea oponenților, ori pe aruncarea lor în temnițele regimului său.

A fost înlăturat de la putere în 2011, în contextul „Primăverii Arabe”. A fost ucis de revoluționarii libieni la Sirt, la 20 octombrie 2011, iar Libia este de atunci scena unui război civil între o facțiune militară și una fundamentalist islamică.