Sâmbătă 18 februarie, sunt prăznuiţi "Moşii de iarnă". Înaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă.
Astfel, în toate bisericile se va săvârşi Sfânta Liturghie, urmată de Slujba Parastasului pentru morţi. Slujbe de pomenire se săvârşesc şi în cimitire, la mormintele celor dragi. Numele de "moşi" dat acestei mari sărbători vine de la faptul că sunt pomeniţi toţi părinţii, moşii şi strămoşii noştri adormiţi întru Domnul. Există şi "Moşii de vară", în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor. Biserica îi pomeneşte pe toţi cei adormiţi, atât pe drepţii din Vechiul Testament care au adormit fără să-L vadă pe Hristos, cât şi pe cei ce au murit pe neaşteptate, nespovediţi şi neîmpărtăşiţi. Prin aceste mijlociri, Biserica cere lui Dumnezeu să-i învrednicească pe cei adormiţi de milostivirea Sa, să-i judece cu blândeţe şi să-i aşeze în ceata drepţilor.
Şi morţii fac parte din Biserică O splendidă explicaţie a acestui praznic o dă părintele Ştefan Urda, de la Alba Iulia: "Sâmbăta Lăsatului sec de carne marchează în calendarul Bisericii Ortodoxe sâmbăta morţilor, prin care începe un ciclu de pomenire a morţilor, ce va dura până în sâmbăta Floriilor sau în sâmbăta lui Lazăr, cu excepţia sâmbetei următoare, sâmbăta lăsatului sec de brânză. Pomenirea morţilor în perioada aceasta în fiecare sâmbătă subliniază un adevăr teologic important, anume faptul că Biserica lui Hristos este compusă din Biserica celor vii şi Biserica celor adormiţi. Este aceeaşi Biserică al cărui Cap este Hristos şi membre suntem fiecare în parte, cum zice Apostolul Pavel, atât cei vii cât şi cei adormiţi." Părintele Ştefan Urda continuă: "Dacă atunci când eram mici ne rugam, aşa, cu rugăciunile noastre acelea de copii, ca Dumnezeu să-i ţină pe tata şi pe mama, ca Dumnezeu să le ajute părinţilor noştri, ca Dumnezeu să le dea sănătate fraţilor noştri, aceste rugăciuni nu trebuie să înceteze odată cu mutarea lor de aici în viaţa veşnică. Ei nu încetează de acolo să fie nici părinţii, nici bunicii, nici fraţii, nici prietenii noştri, ci sunt ceea ce au fost şi aici doar că sunt dincolo de graniţele acestei lumi. Vedeţi, la slujbele de pomenire a morţilor parcă-i strigăm pe nume pe fiecare, aşa cum s-a chemat el şi luăm legătura cu el, ne rugăm pentru el. Şi aceasta este o datorie, poate cea mai importantă şi cea mai de suflet pe care o avem faţă de cei plecaţi de aici." Pomeneşte ca să fii pomenit! "Îndemnul Bisericii este ca în această perioadă, fiecare familie să ducă un pomelnic la Biserică, să ducă eventual o prescură. Să ceară ca cei adormiţi din familia lor să fie pomeniţi, să nu fie uitaţi. Este o perioadă unică din timpul anului liturgic, în care se săvârşesc aceste slujbe pentru cei adormiţi. Şi este sigur o dovadă, pe de-o parte a recunoştinţei, dar pe de alta parte şi a conştiinţei că la rândul nostru, mai devreme sau mai târziu, vom fi şi noi între cei adormiţi. Şi abia atunci ne vom da seama cât de mult bine ne fac cei care, rămaşi după noi, nu ne vor uita, ci se vor duce cu un pomelnic în mână la Biserică şi vor zice: ‚Părinte, roagă-te în perioada asta şi pentru noi!’ Aceasta este în esenţă pomenirea morţilor, această unitate a Bisericii lui Hristos şi această conştiinţă că pe de-o parte avem obligaţia să nu-i uităm, să-i amintim sau să-i pomenim, iar pe de altă parte conştiinţa că ei, de acolo de sus unde sunt, veghează asupra noastră. Că rugându-ne noi pentru ei şi ei se roagă pentru noi. Că este o împreună lucrare a noastră cu ei." Duminică este Lăsata secului de carne. Urmează ultima săptămâna dinainte de Postul Mare, când este voie a se mânca lapte, ouă, brânzeturi, inclusiv miercuri şi vineri.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
