București. Dezbaterile pe marginea cazului de la spitalul Sf. Pantelimon continuă, mai ales între oamenii de specialitate care zi de zi se confruntă cu realitățile din spitale. De această dată, unul dintre medicii de Terapie Intensică de la Spitalul Clinic de copii „Marie Curie” din Capitală, oferă o serie de explicații pe marginea subiectului referitor la implicarea medicilor legiști în acest caz.

Cazul Pantelimon. Medicii legiști și-au apărat atribuțiile

Controversa recentă a izbucnit după ce Colegiul Medicilor din România a declarat că medicii legiști nu sunt suficient de calificați pentru a evalua toate aspectele legate de malpraxis, considerând necesară implicarea unui expert medical independent pentru astfel de cazuri. Acest apel a fost făcut având în vedere că medicii legiști nu dispun de toate competențele necesare pentru a emite judecăți detaliate în cazurile complexe de malpraxis, cum ar fi cele implicate în decesele suspecte de la Spitalul Sf. Pantelimon.

Pe de altă parte, Rețeaua de Medicină Legală a răspuns că doar medicii legiști și cei specializați în evaluarea capacității de muncă au expertiza necesară pentru a elabora raporturi medico-legale, competențele acestora fiind dobândite pe parcursul rezidențiatului. Rețeaua subliniază că diferența dintre analiza medico-legală și evaluarea malpraxisului este semnificativă, iar expertizele legale sunt întocmite pe baza unor probe care depășesc documentația medicală obișnuită.

Medicii legiști explică faptul că ei nu emit opinii medicale, ci realizează expertize bazate pe probe care sunt esențiale pentru anchete și pentru suplimentarea informațiilor necesare în medicina legală. Aceștia subliniază că evaluarea capacității expertale necesită o abordare complexă și o pregătire specifică, care este asigurată de pregătirea și experiența lor profesională în domeniu.

Cazul Pantelimon. Medic ATI: Medicina în România este fix pe măsura societății românești

Silvia Costinean, medic de Terapie Intensivă la Spitalul Clinic de copii „Marie Curie” din București, și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu afirmațiile recent făcute de Colegiul Medicilor de Medicină Legală (CSML). Potrivit acesteia, declarațiile CSML, care sugerează că medicii legiști au cunoștințe extinse în toate domeniile patologiei umane, ridică întrebări despre rolul și necesitatea specializărilor medicale. Costinean subliniază că, dacă medicii legiști dispun de o asemenea expertiză generalizată, atunci nu ar fi necesar să existe atât de multe specialități și subspecialități în domeniul medical.

„Dacă tot au fost deranjați că  li s-a spus „doctori de morți” – așa apare în comunicatul CSML – deși este un FAPT dincolo de orice îndoială că legistul NU tratează și NU aplică tratamente vreunei persoane vie (în cadrul exercitării meseriei) fiind expertizele medico-legale care doar constată leziuni, nu sunt urmate de vreun tratament, prin urmare NU au contribuit niciodată la salvarea vieții unei persoane și au emis acest comunicat cu citate din legislația europeană, îndrăznesc să le aduc la cunoștință aspectele legale existente în două țări civilizate și dezvoltate, cu tradiție democratică, Franța și Itașia, care interzic (și sancționează medicii care aplică) așa nuitele tratamente eroice. Se cheama „unreasonable obstinacy”.

Nu este intenția mea de iniția vreo luptă cu medicii legiști sau cu instituțiile lor – a fi o luptă pierdută înainte de începe, care s-ar întoarce împotriva mea (comunicatul CSML m-a îngrozit la propriu), ci doar o umilă invitație la reflecție asupra ceea ce ați ajuns să le faceți medicilor români dispunând de o putere cvasi discreționară. Medicina în România este fix pe măsura societății românești, nici mai bună, nici mai rea”, a scris Silvia Costinean într-un grup al medicilor de pe rețelele de socializare.

La ce face referire termenul „unreasonable obstinacy”, menționat de medicul de Terapie Intensivă

De asemenea, medicul a dorit să împărășească cu cei care îi citesc postarea și la ce face referire termenul de „unreasonable obstinacy”:

„Dincolo de considerentul că, dacă voința pacientului ar prevala în orice caz, s-ar ajunge la neutralizarea completă a valorii preceptive a art. 2 alin. 2, alineatul 2, din recenta lege nr. 219 din 22 decembrie 2017, potrivit căruia:

„În cazul pacienților cu prognostic nefavorabil sau cu prognostic pe termen scurt de moarte iminentă, medicul trebuie să se abțină de la orice obstinație nerezonabilă în administrarea tratamentelor și de la utilizarea de tratamente inutile sau disproporționate”,  pare mai adecvat, în schimb, să se ofere medicului curant un criteriu indicativ deductibil din aceeași lege, precum și din codul de deontologie medicală menționat anterior (articolele 16 și 22). Ne referim aici la posibilitatea unei conexiuni rezonabile a art. 2 alin. 2, alineatul 2, cu art. 1, alineatul 6, din aceeași lege, unde se precizează că „Pacientul nu poate solicita tratamente medicale contrare legii, eticii profesionale sau bunelor practici clinice de îngrijire. În fața unor astfel de solicitări, medicul nu are nicio obligație profesională”, potrivit NCBI - Centrul Național al  SUA pentru Informații Biotehnologice.