Cine e mai monstruos? Criminalul de la Onești îndobitocit de propria frustrare care a ucis doi oameni despicându-le pieptul cu un cuțit de măcelar? Sau procurorul și polițiștii care din indolență și pregătire profesională zero au asistat pasivi cinci ore la crizele de isterie ale criminalului fără să încerce să salveze victimele de delirul ucigașului?

Cine e mai monstruos? Criminalul de la Onești îndobitocit de propria frustrare care a ucis doi oameni despicându-le pieptul cu un cuțit de măcelar? Sau procurorul și polițiștii care din indolență și pregătire profesională zero au asistat pasivi cinci ore la crizele de isterie ale criminalului fără să încerce să salveze victimele de delirul ucigașului?

Cine sunt mai monstruoși? Miile de români, un șef de stat și un premier care și-au permis să întrebe  de ce justiția a îngropat dosarul 10 august 2018 privind violențele jandarmilor lui Dragnea împotriva oamenilor? Tot așa cum a îngropat și dosarele Revoluția din 1989 și Mineriada. Sau monștrii sunt șefii justiției a căror superioritate zeiască față de tot ce mișcă și grăiește în țara asta s-a înfoiat deranjată de întrebările firești care le-au zgâriat aroganța de castă inamovibilă?

Cine e mai monstruos? Un premier care vrea să le taie baronilor sindicali o conductă de finanțare mufată la buzunarul angajaților bugetari care li se închină? Sau șefii sindicali încastrați în averi și privilegii de treizeci de ani și care cred că pot la nesfârșit să dărâme sau să facă guverne prin manipularea maselor?

Cine sunt mai monstruoși? Doi oameni care plimbându-se nocturn și-au permis să ia peste picior o gașcă de unsprezece polițiști pentru că nu purtau masca cea slăvită? Sau respectivii purtători de bulan care i-au bătut cu poftă, torturat, batjocorit și abandonat în sânge pe străzi periferice pe cei doi nefericiți pe care ar fi trebuit să-i îndrume?

Cine e mai monstruos? Cetățeanul care se tot întreabă de ce țara asta este înțepenită într-un sistem morbid ca un fluture pironit într-un insectar? Sau structura politică grea ca un plumb, PSD pe numele ei, care în treizeci de ani de control a malformat atât de tare sisteme și societate încât anormalul pare normal, prostul ajunge șef, ticălosul ajunge model de urmat, analfabetul funcțional face colecție de doctorate, corupția devine un șlagăr iar legea, o colecție de abuzuri neclintite.

Monștrii nu mor. Se reinventează. De la Caracal, rostogoliți prin toată țara. De la monștrii aflați la periferia societății pe care justiția îi gratulează cu pedepse minore pe motiv că acțiunile lor nu au impact public, până la monștrii de sus. Cei care atunci când mor oameni într-un incendiu la un spital din cauza hoției și nepăsării lor spun că infimiera este de vină. Cei care  atunci când au rupt societatea în două, în aristocrația de carton a bugetarilor necesară electoral și mediul privat care muncește, au spus că vinovat este calul, nu căruța de plumb.

Monștrii fac și pui. În sistem. Pui cu ținte progresiste. O nouă revoluție. Ideologică. În care cultura, istoria, tradițiile, morala, credința sunt considerate “reziduri de tip feudal care prostesc oamenii” ca să cităm din câțiva deputați ai USR-PLUS ale căror nume nu merită a fi reținute. Mai au un pas și vor rosti și mantra comunistă cu religia care este opiumul popoarelor.

Dacă nu au citit când trebuia...Revoluția ideologică a mai traversat România, adusă de tancurile sovietice. Trecerea ei printre români a lăsat moarte și răni adânci dar a creat și anticorpi. Revoluționarii progresiști din peisajul românesc nu știu că îl parafrazează copios pe Karl Marx care, la rândul lui, i-a copiat de iluminiștii din secolul al XVIII-lea, Marquis de Sade și Novalis. Și se mai plâng atunci când sunt definiți ca fiind neo-marxiști.

Societatea nu este pierdută. Este doar frânată de prea mulți ani. Ca orice anomalie, și monștrii sunt mai puțini decât oamenii. Dar sunt. Printre noi. Dacă sunt indexați în memoria colectivă, pot fi monitorizați și sancționați odată pentru mult timp. Atâta vreme cât copiii sunt fericiți că s-au întors în școală alături de colegi și au putut oferi mărțișoare cu mâinile libere, neîncătușate în mănușile pe care dorea să le impună un alt progresist, ministrul Sănătății Vlad Voiculesc, există speranță.

Viața revine încet, încet la normal. Evenimentele ticăloase din zilele trecute care au marcat din nou publicul, nu se uită. Se contabilizează. Cât timp oamenii înțeleg că acum lupta pentru libertățile fundamentale trebuie să fie mult mai articulată și mai puternică decât în anii trecuți, monștrii pot fi controlați. Și cei autohtoni și cei internaționaliști.

Ce nu au suportat niciodată monștrii a fost libertatea. Libertatea  de a gândi și de a vorbi fără teamă a oamenilor. Monștrilor le este frică de mintea deschisă, de atitudini, opinii, reacții, comunicare directă între oameni. Le este frică de normal, de viață. Tocmai din aceste motive, pot fi controlați. O perspectivă chiar veselă. Nu?