Una dintre cele mai frumoase femei din lume, Monica Bellucci, are nevoie de provocări în filme.
Una dintre cele mai senzuale prezenţe feminine din cinema-ul mondial, Monica Bellucci (44 de ani), a dat o notă elegantă Croazetei luni, când şi-a prezentat „Sanguepazzo“ („Wild Blood“), în regia lui Marco Tulio Giordana. Filmul, proiectat în afara competiţiei, spune istoria unui cuplu de actori celebru în Italia lui Mussolini, Osvaldo Valenti (Luca Zingaretti) şi Luisa Ferida (Bellucci).
Răsfăţaţi ai regimului, decadenţi, cei doi sunt executaţi după căderea lui, cu acuzaţia de a fi torturat oameni ai Rezistenţei. Vedeta din „Malena“ al lui Giuseppe Tornatore, „Ireversibil“ sau „Patimile lui Hristos“ face un rol bun, însă filmul n-a stârnit prea multe pasiuni, din cauza inconsistenţei sale. Marţi, la o zi după premiera peliculei, la terasa Hotelului All Suites Garden, starul italian a acordat un interviu EVZ, în care vorbeşte despre era Mussolini, era Berlusconi, senzualitate în cinema şi divele care o inspiră. EVZ: Ai revenit la Cannes cu alt rol de „femme fatale“... Monica Bellucci: E interesant, pentru că e prima dată când vin cu un film italian. Personajul meu, Luisa Ferida, e o femeie decisă să moară pentru dragoste, de aceea am vrut să o joc, pentru că are atâtea faţete. E puternică, pentru că trebuie să fii puternic ca să mori pentru dragoste, dar şi autodistructivă. E extraordinar să joci un asemenea personaj. Nu ştiam foarte multe despre aceşti doi actori, pentru că poporul italian vrea să uite. În interbelic, în perioada „telefoanelor albe“, se făceau acest tip de filme lungi, cu o atmosferă liniştitoare... Poveste pasională, cu personaje controversate Telenovelele acelei perioade? Nu. Ştii de ce? Pentru că erau foarte bune, şi actorii jucau bine. Mussolini iubea filmele şi dădea foarte mulţi bani pentru cinema. Iar filmele trebuiau să liniştească masele, pentru că între 1935 şi 1945 viaţa a fost foarte grea în Italia. Mergând la cinema, oamenii evadau din cotidian. Osvaldo Valenti şi Luisa Ferida jucau tot timpul personaje controversate. De exemplu, ea era amanta, obiectul dorinţelor tuturor, el era „băiatul rău“, de aceea s-a imprimat în conştiinţa oamenilor că ei înşişi erau personaje decadente şi au fost acuzaţi de lucruri pe care nu le-au făcut. Că el era fascist, când era de fapt un rebel, că au torturat oameni ai Rezistenţei. Drama e că el era dependent de cocaină, iar ea era dependentă de el. Deci e o poveste pasională, care are ca fundal un moment important din istoria Italiei. Nimeni nu a încercat să găsească adevărul. I-au executat ca să marcheze sfârşitul unei ere în Italia. Era Mussolini. „În Italia, filmul va provoca controverse“ E un film despre showbizul din era lui Mussolini, lansat în era Berlusconi. Cum crezi că va fi primit în Italia? Filmul va fi lansat vineri în Italia şi sunt foarte curioasă cum îl vor primi italienii. Unii nu vor să vadă imaginea celor doi aşa cum e prezentată în „Sanguepazzo“, vor să apară vinovaţi. Însă ei au fost folosiţi în scopuri politice şi sunt nevinovaţi. Guvernul italian i-a oferit ulterior bani mamei Feridei şi şia cerut scuze oficial. Regizorul a vorbit chiar cu oamenii care i-au împuşcat şi care plângeau spunând: „Au fost nevinovaţi“. Cât de relevantă e istoria acelui cuplu celebru pentru imaginea de astăzi a Italiei? Nouă, italienilor, nu ne place să vorbim despre acea perioadă, e ca şi cum ne-ar fi ruşine. Sunt sigură că cei din afară vor fi mai obiectivi, dar în Italia va provoca controverse. Ce se întâmplă acum în Italia e o consecinţă a ceea ce s-a întâmplat atunci, aşa că subiectul rămâne unul actual. În Italia avem două state: unul în nord, altul în sud. Iar în sud avem un stat în stat, cu Mafia. Avem probleme mari, cărora nu le-am găsit soluţii. Cum ţi se pare faptul că unele partide au câştigat alegerile folosind ca pretext problema imigranţilor? Nu sunt de acord cu asta. Cred că ţara noastră e capabilă să ajute oameni şi să o facă. „Nu vreau să evit Hollywoodul“ Faptul că tu continui să joci în filme europene, independente, e un fel de a spune „nu“ Hollywoodului? Să scap de Hollywood? Chiar mâine merg la filmul lui Rebecca Miller, cu Robin Wright Penn, Julianne Moore şi Winona Rider. Nu, nu vreau să evit Hollywoodul, dar mi se pare atât de interesant filmul european! Când eşti american, ai doar lumea ta, filmele americane. Când eşti european, mergi la un film italian, apoi la unul francez, treci la altul american, sunt atâtea tipuri de culturi, de regizori, de viziuni. Felul în care te vede spectatorul european e cu totul altfel. Ai „Matrix“ şi „Patimile lui Hristos“, iar el îl va alege probabil pe al doilea. Referitor la viaţa de star. În Italia, poţi ieşi în oraş fără gardă de corp? Depinde unde merg. Însă de cele mai multe ori e complicat să ies singură, e o ţară mică. Eşti asociată cu un model de senzualitate şi eleganţă pe care l-au impus Sophia Loren şi Claudia Cardinale. E un stil pe care ţi-ai propus să-l urmezi? Nu te poţi compara cu ele, sunt actriţe extraordinare, au o filmografie foarte bogată. Am fost inspirată de ele, cum orice actriţă franceză ar spune că au inspirat-o Catherine Deneuve sau Brigitte Bardot, eu am fost inspirată de Rossellini, Visconti, Sophia Loren, Gina Lollobrigida, Claudia Cardinale. E vorba de cultura şi de sufletul meu. În aproape toate filmele tale există nuditate şi scene de sex. Cum te împaci cu ele? În filmele mele recente există scene de sex, dar nu şi de nuditate. Îmi place să filmez scene de dragoste. E vreun film în care îţi doreşti să nu fi jucat niciodată? Nu. Am jucat în filme bune şi în altele mai puţin bune, dar asta nu prea contează, pentru că toate m-au ajutat să învăţ câte ceva şi să evoluez. De obicei, nu mă prea gândesc la ce am făcut, ci la ce voi face în viitor. „O, Doamne, eşti italiancă! Se spune că italienii au două mari atuuri: femeile frumoase şi maşinile frumoase... Ne place frumosul, e singurul lucru care ne salvează. Frumuseţea, senzualitatea, mâncarea bună, arhitectura, pictura, arta în general. Ţara mea e salvată de frumuseţe. În ţara mea se întâmplă atâtea lucruri îngrozitoare, e atâta violenţă. Există regiuni unde practic e haos, nu există stat, autoritate. În acelaşi timp, oriunde merg, când spun că sunt italiancă, reacţia e asta: „O, Doamne, eşti italiancă! Ce minunat! Îmi place la nebunie, e cea mai frumoasă ţară din lume!“. E cam confuz. Topurile te plasează mereu printre cele mai frumoase femei din lume... Ar trebui să mă vezi dimineaţa când mă trezesc lângă copilaşul meu şi am ochii umflaţi, părul răvăşit. E bine că mă vezi în filme, la TV, unde sunt machiată, pe copertele revistelor, unde totul e retuşat. De aceea toată lumea crede că sunt frumoasă.
„PERICULOASĂ“ „Îmi place să fiu provocatoare“
Îţi asumi roluri diferite, provocatoare, unele riscante. Pe ce principiu accepţi un rol? Am nevoie de provocări, nu-mi plac rolurile plate. Poate de aceea am apărut în filme tulburătoare ca „Ireversibil“ sau „Patimile lui Hristos“. Femei periculoase. În viaţa de zi cu zi, îmi place să fiu cool şi relaxată. Sunt 13 ani de când sunt cu acelaşi bărbat, am un copil. De aceea, ca actriţă, caut ceva complet diferit. A face actorie e ca şi cum ai trăi vieţi diferite.
DIVĂ PROCLAMATĂ Cea mai frumoasă femeie de pe planetă S-a născut pe 30 septembrie 1964 şi a crescut într-un sat mic din Italia, în Citta di Castello, unde tatăl ei deţinea o companie de camionaj. La vârsta de 18 ani, s-a înscris la Universitatea din Perugia pentru a studia Dreptul. Pentru a-şi plăti lecţiile, Bellucci a început să lucreze în modelling. Doi ani mai târziu, a părăsit şcoala şi s-a mutat la Milano, unde a semnat un contract cu Elite Model. A început să ia lecţii de actorie şi a debutat în televiziune cu „Vita Coi Figli“ („Life With the Sons“) în 1990.
Francezii o consideră cea mai frumoasă femeie de pe planetă. După ce a jucat în câteva filme italiene, Bellucci a plecat în SUA şi a jucat în filmul „Bram Stoker’s Dracula“ (1992), al lui Francis Ford Coppola. S-a întors în Italia pentru a juca în „I Mitici“ („The Heroes“ - 1994) şi în filmul pentru copii „Palla di Neve“ („Snowball“ - 1995). A jucat alături de Ben Kingsley şi Dominique Sanda în filmul american pentru televiziune „Joseph“ (1995). Bellucci a interpretat rolul seducătoarei „Queen of the Nile“ în comedia „Asterix & Obelisk: Mission Cleopatre“. În 2003, s-a alăturat distribuţiei din „The Matrix Reloaded“ şi „The Matrix Revolutions“. După ce Bruce Willis a ales-o pentru a juca în „Hostile Rescue“ (2003), regizorul Mel Gibson a distribuit-o în „Patimile lui Hristos“ (2003).
Senzualitatea Monicăi Bellucci aminteşte de actriţele italiene ale anilor ’60, Gina Lollobrigida sau Sophia Loren, atu remarcat de toate revistele glossy din lume care îi pun imaginea pe copertă. Pe platourile de filmare franceze l-a întâlnit pe Vincent Cassel, cu care s-a căsătorit în 2000. Au împreună o fetiţă, Deva. „Lichidati-i!“/ „Shoot ‘em up“ este filmul în care a jucat în 2007, alături de Clive Owen şi Paul Giamatti. Pelicula Sanguepazzo“ („Wild Blood“), prezentată la Cannes, va fi distribuită în România de Independenţa Film.
"Eu am fost inspirată de Rossellini, Visconti, Sophia Loren, Gina Lollobrigida, Claudia Cardinale. E vorba de cultura şi de sufletul meu. În filmele mele recente există scene de sex, dar nu şi de nuditate." - Monica Bellucci, actriţă
Recomandările noastre
