Ea ne-a povestit cum înţeleg companiile să se implice în proiecte de protecţie a mediului şi cum promovează atitudinea civică în rândul cetăţenilor, dar şi cum vede oamenii politici, care au dezamăgit-o, sau televiziunea, unde e posibil să revină. În prezent, fosta prezentatoare de televiziune se află la Doljeşti, judeţul Neamţ, unde participă la un program de împădurire a zonelor afectate în vară de inundaţii.

EVZ: Cum ai ajuns să te ocupi de CSR la Petrom, după mulţi ani de presă?
Mona Nicolici: Dacă e să mă întorc în timp, îmi dau seama că, de fapt, copilul meu, într-un fel sau altul, a luat decizia asta pentru mine, pentru că din momentul în care s-a născut Maria, viaţa mea s-a schimbat. Am plecat din Antenă, pentru că mi-am permis să fac al doilea copil, am ajuns în altă televiziune (B1 – n.r.), unde am învăţat mai mult decât învăţasem în toţi anii de până atunci, apoi am ajuns să lucrez într-un minister (Ministerul Economiei şi Finanţelor – n.r.) pentru un an şi jumătate, deşi poate au fost momente în care nu înţelegeam ce caut acolo. Petrom a fost uşa care mi se deschidea tot timpul, dar pe care eu nu îndrăzneam să intru. M-aş fi întors în televiziune la momentul acela, dar mi-am dat seama că lucrând într-o companie ca Petrom voi mai putea face televiziune, invers nu s-ar fi întâmplat niciodată.

Pentru o perioadă ai făcut CSR şi televiziune în acelaşi timp…
Da, iar „Respect pentru viitor” a fost proiectul Petrom, prin care ne-am propus să sprijinim societatea civilă. Emisiunea de la Realitatea TV a fost o metodă de a transmite mesajele noastre de responsabilitate. Pentru ei a contat că eram un om de televiziune cunoscut, iar eu, ca om de comunicare am văzut în acest proiect o oportunitate de a spune oamenilor cât de important este să fim responsabili. Emisiunea a fost un succes, iar pentru noi a reprezentat un obiectiv atins.

„Televiziunea este un cerc destul de închis, în care intri foarte greu şi de unde ieşi şi mai greu”

E posibil să mai existe astfel de proiecte?
Da, e posibil. O altă direcţie pe care noi mergem este educaţia, pentru că asta este una dintre cele mai mari probleme ale României. Nu e vorba că nu suntem educaţi, suntem chiar foarte inteligenţi, dar din păcate nu suntem educaţi în spiritul protecţiei mediului şi nu avem atitudine civică. Şi atunci, cred că o metodă bună de a încerca să educi oamenii este să o faci prin televiziune, deşi se spune că obligaţia televiziunii şi a presei, în general, nu este de a educa publicul.

Te mai interesează televiziunea pe viitor?
Am sentimentul că mi-am găsit drumul de aici înainte şi e foarte important că îmi place ceea ce fac. A fost o perioadă când îmi doream foarte mult să mă întorc în televiziune. E ca un microb. Ştiu sigur că televiziunea nu mai este tot ceea ce îmi doresc pe lume, ştiu că există viaţă după televiziune, o viaţă frumoasă, intensă şi cu multe satisfacţii, mult mai mari decât faptul că eşti văzut în fiecare seară de milioane de ochi. E mult mai palpabil ce mi se întâmplă acum. Televiziunea este un cerc destul de închis, în care intri foarte greu şi de unde ieşi şi mai greu.

Ai prins o perioadă cu mai puţine televiziuni pe vremea când erai la Antena 1…
Dar competiţia era foarte mare. Erau doar 3 – 4 televiziuni care se băteau între ele. Lupta era foarte aprigă. Acum cred că deja nu mai există competiţie, asta e marea problemă. Forţa televiziunilor generaliste a scăzut, au apărut foarte multe televiziuni de nişă care nu ştiu dacă să le punem la socoteală pe piaţa asta. Nu ştiu dacă mai există în România competiţie care să te determine să schimbi ceva în bine.

„Deocamdată nu cred că locul meu este în politică”

Ai fi interesată să candidezi pe lista vreunui partid?
N-am nicio simpatie. Dacă aş intra într-un partid, ar fi strict pentru că aş putea spune ceva în ţara asta. Se pot rezolva lucrurile în ţara asta, dar primarii nu se uită. Ei tot vorbesc de autostrăzi suspendate, de lucruri pe care le vor face în 20 de ani şi nu se uită la lucruri mici care pot schimba faţa acestui oraş. Nu cred că poţi să faci ceva dintr-un partid politic, cel puţin nu la momentul acesta şi nici nu cred că există interesul cuiva. Iar ca independent, nu ai nicio şansă.

Ai considerat un eşec faptul că, pe plan politic, n-ai reuşit acum patru ani, când ai candidat la primăria sectorului 1 din partea Partidului Umanist?
Nu, nici măcar nu mi-am dorit să intru în politică. Dar vroiam să fac ceva pentru comunitate. Din păcate, nu poţi să faci lucrul acesta decât intrând în politică, ceea ce mi se pare total greşit. Nu cred că primarii unor sectoare sau preşedintele ţării ar trebui să fie implicaţi politic. Se dovedeşte că acesta e motivul tuturor scandalurilor din administraţia locală, a scurgerilor de bugete şi a lucrărilor întrerupte.

Te-a dezamăgit politica?
Nu politica, ci oamenii politici şi felul în care se face politică în mod special în România. Cred că în alte ţări există spirit civic în oameni, inclusiv în politicieni, care înţeleg că fac politică tot pentru oameni, pentru că aceştia îi votează, ceea ce în România se uită în permanenţă.

Ai renunţat la ideea de politică?
Am învăţat să nu mai spun niciodată niciodată, pentru că dacă acum 5 ani mi-ar fi spus cineva că o să intru într-o campanie politică, i-aş fi spus că niciodată. Deocamdată nu cred că locul meu este în politică, atâta timp cât pot să fac ceea ce îmi doresc din alt loc, departe de politică şi de ghearele lungi ale unor oameni politici.

„CSR e un proces complex, care necesită foarte mult timp”

Cum crezi că e privit faptul că faci CSR pentru cel mai mare poluator din România?
Prima regulă a CSR-ului este să recunoşti ceea ce eşti, ce faci, şi apoi să încerci să faci ceva bun pe partea asta. Ziariştii m-au întrebat de multe ori dacă făcând CSR o să ne ştergem reputaţia de mari poluatori. Dacă Petrom ar dispărea, ar apărea altă companie în locul ei, poate mai puţin responsabilă. De aceea, mai bine mă schimb eu şi încerc să fac un lucru bun pe partea asta de mediu, decât să dispar eu şi să vină în locul meu altul, care să o ia de la început sau să nu facă nimic. Direcţiile pe care ne-am decis să acţionăm sunt două pe partea de mediu. Pe de o parte, există un plan foarte bine pus la punct de investiţii până în 2015 pentru retehnologizare, schimbarea instalaţiilor şi pentru modernizarea rafinăriilor, astfel încât impactul pe partea de mediu să scadă. Pe de altă parte, am dezvoltat programe de training pentru angajaţi pentru a respecta legislaţia de mediu şi pentru a raporta incidentele. În plus, există tot ceea ce facem pe partea de mediu pentru comunităţi.

Cum vezi domeniul CSR la noi?
Sunt foarte puţini oameni care înţeleg cu adevărat fenomenul responsabilităţii sociale corporatiste. Partea bună e că lucrurile au început să se schimbe şi am confirmarea acestui lucru de la oamenii cu care lucrez. Sunt companii care au început să ia mult mai în serios conceptul, care au început să facă mai mult decât simple sponsorizări, pentru că CSR este încă considerat un mod de a face filantropie, ceea ce este un gest frumos, dar să fii o companie responsabilă înseamnă mult mai mult. E un proces complex, care necesită foarte mult timp şi care trebuie să înceapă cu schimbări în interiorul companiei.

Cine poate să facă CSR?
Dacă aş fi fost primar de sector, n-aş fi început cu amendarea oamenilor pentru aruncarea gunoiului pe stradă, ci cu o campanie de educare a oamenilor din comunitatea respectivă. Le-aş fi pus la dispoziţie coşuri de gunoi, care nu costă foarte mult, sau oricum, costă mai puţin decât bordurile care s-au înlocuit anii trecuţi. Le-aş fi spus că într-o lună sau două vom institui un set de măsuri pentru cei care în loc să arunce gunoiul unde trebuie, îl aruncă pe jos, fie făcând muncă în folosul comunităţii, fie cu amendă care se va duce în bugetul local. Pe plan personal, dincolo de cei 7 ani de acasă, poţi să te uiţi în jurul tău ca să vezi ce se întâmplă în alte ţări, plecând de la faptul că trebuie să stai la stop la culoarea roşie şi până la disciplina şoferilor din trafic.

CARTE DE VIZITĂ
Mona Nicolici este de doi ani CSR Manager la Petrom. Are o experienţă de 13 ani în presă, lucrând pentru posturi precum Antena 1 sau B1 TV. În 2004 a candidat la Primăria sectorului 1 din partea Partidului Umanist (în prezent Partidul Conservator), dar până la urmă a primit un mandat de patru ani pe funcţia de consilier independent. Timp de un an şi jumătate a fost consilierul de imagine al ministrului Economiei şi Finanţelor, Codruţ Şereş.