Recâștigarea independenței
În fața acestor amenințări, albanezii au făcut apel la președintele Statelor Unite, Wodroow Wilson, punându-se sub protecția americanilor. Iar una dintre opțiuni pe care au promovat-o cu insistență a fost ca Statele Unite să preia mandatul de administrare a țării lor. Albanezii au făcut un lobby puternic în această direcție, implorându-i pe americani și, în special pe Wodroow Wilson, să nu-i lase la mila vecinilor și să nu accepte revendicările acestora.
În cele din urmă au avut succes. E drept, americanii au refuzat să preia administrarea Albaniei însă i-au susținut până la capăt și i-au ajutat să obțină independența.
În februarie 1920, președintele american scria într-o notă că Statele Unite nu erau pregătite să susțină o nedreptate față de poporul albanez. Drept urmare, negocierile s-au îndreptat în direcția independenței Albaniei.
Mai mult, italienii au fost nevoiți să se retragă din zonele ocupate, ca urmare a unui val de revolte a populației albaneze. După ei, francezii, grecii și sârbii au luat aceeași decizie, renunțând revendicările teritoriale. Cu susținerea Statelor unite și a președintelui Wilson, Albania a redevenit stat independent și a fost acceptată în Liga Națiunilor
Granițele sale n-au fost stabilite la Conferința de Pace de la Paris, ci abia în noiembrie 1921 când reprezentanții Marilor Puteri au decis ca frontierele Albaniei să rămână aceleași din 1913, cu câteva modificări minore în favoarea Iugoslaviei.
Albania a rezistat ca țară independentă până pe 7 aprilie 1939 când a fost invadată de trupele Italiei Fasciste conduse Benito Mussolini. Regele albanez, Zog, și guvernul său au fost forțați să plece în exil, iar italienii au format un guvern marionetă și au proclamat o nouă constituție, transformând Albania în protectorat. Tronul acesteia a fost oferit regelui Italiei, Victor Emmanuel al III-lea.
Artistul și războinicul. Leonardo da Vinci, inginerul temutului Cesare Borgia
Recomandările noastre
