DNA a criticat dur, într-un comunicat, modificarea Codurilor penale, susţinând că aceste completări ar avea „efect devastator asupra anchetelor penale”, lăsându-i pe procurori fără „instrumente legale”, însă din analiza modificărilor rezultă că ele răspund unor situații de fapt

Încă de la început trebuie spus că este vorba despre o serie de propuneri de modificare a unor articole din Codul penal şi Codul de procedură penală, amendamentele având şi o serie de observaţii.

DNA critică modificarea art. 83, care dă dreptul suspectului și inculpatului să asiste la audierile martorilor şi care „va îngreuna efectuarea urmăririi penale, având în vedere că în numeroase situații martorii vor fi intimidați de prezența autorului infracțiunii”. În realitate , este vorba despre „dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi şi libertăţi (n.r. - în sala de judecată, nu în faţa procurorului), să formuleze plângeri, cereri, memorii și obiecțiuni”. Potrivit DNA, o altă modificare „dezincriminează practic infracțiunea de mărturie mincinoasă”.

Reglementarea mărturiei mincinoase

Modificarea are următorul conţinut: „Sesizarea penală mincinoasă, făcută prin denunț sau plângere, cu privire la existența unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.”

Astfel, s-a propus renunţarea la sintagma „cunoscând că aceasta (n.r. - sesizarea) este nereală”, din definirea mărturiei mincinoase, cu motivaţia că aceasta face aproape imposibilă dovedirea abordării subiective a denunțătorului.

„Cele mai multe delațiuni nu sunt făcute cu intenția directă de a face rău denunțatului, ci mai degrabă pentru obținerea unei situații juridice favorabile pentru denunțător, dată fiind abordarea organelor de urmărire penală, care oferă diverse avantaje celor care recurg la astfel de gesturi”, se arată în observaţiile propunerii de modificare a actului normativ.

O altă modificare vizează faptul că o hotărâre de condamnare „nu se poate întemeia pe în măsură determinantă pe declarațiile investigatorilor, ale denunțătorilorri ale martorilor protejați sau ale altor persoane care au obținut nepedepsirea sau reducerea pedepsei în schimbul declarațiilor date”.

Mijloace de probă şi percheziţii

Alte două importante modificări se referă mijloacele de probă şi la efectuarea percheziţiilor. O propunere vizează eliminarea rapoartelor de constatare din seria mijloacelor de probă, despre care DIICOT de data aceasta s-a plâns că ar bloca anchetele antidrog. Potrivit surselor EVZ, raportul de constatare poate fi utilizat în continuare, dar nu poate fi probă pentru condamnare dacă nu s-a realizat expertiză. În ceea ce priveşte percheziţiile, modificările ce se doresc a fi făcute vizează limitarea confiscărilor la obiectele care servesc la dovedirea acuzaţiilor din mandatul de percheziţie.

Arestul preventiv, dispus numai pentru infracţiuni cu violenţă

Alt aspect important se referă la modificarea Codurilor în aşa fel încât arestul preventiv nu va mai fi dispus în cazul infracţiunilor „gulerelor albe”, ci doar arestul la domiciliu.

Arestul preventiv ar putea fi dispus doar în cazul infracţiunilor comise cu violenţă.

Propunerea este vehement criticată de DNA care face referire la faptul că lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de corupţie ar reprezenta „pericol pentru ordinea publică”.

În observaţii, parlamentarii fac referire la faptul că trebuie să existe o distincţie între infracţiunile comise cu violenţă şi infracţiunilor economice sau de corupţie. „Se propune modificarea reglementărilor cu privire la condiţiile în care se pot dispune măsurile preventive referitoare la arestul preventiv şi arestul la domiciliu, în sensul că între infracţiunile săvârşite cu violenţă şi cele economice sau de altă natură trebuie să se realizeze o distincţie cu privire la măsura preventivă care se dispune în cauză. Este nefiresc şi împotriva hotărârilor pronunţate de CEDO ca persoane, care nu au avut un comportament violent în societate să fie arestate preventiv pentru presupuse fapte săvârşite cu 5-10 ani în urmă”, se arată în observaţiile parlamentarilor.