În Surrey, Marea Britanie, o biserică ridicată în 1839 este sigilată de peste un secol, păstrată în așteptarea celei de-a Doua Veniri a lui Hristos.

Într-un colț liniștit din Surrey, Marea Britanie, se află Biserica Catolică Apostolică din Albury. O clădire religioasă cu o istorie și o menire aparte.

Construită în anul 1839 de Henry Drummond, un influent bancher și parlamentar britanic, biserica a devenit centrul unei mișcări religioase cunoscute sub numele de Biserica Catolică Apostolică.

Deși pare o clădire religioasă obișnuită, această biserică nu a mai fost folosită pentru slujbe de la începutul secolului XX. Și nici nu este deschisă publicului. Potrivit celor care o întrețin, biserica este „sigilată” și păstrată într-o stare impecabilă. Doar pentru A Doua Venire a lui Iisus Hristos (sau Parusie).

Istoria mișcării religioase din Albury

Membrii acestei mișcări religioase credeau că societatea victoriană era în declin moral și spiritual și că întoarcerea lui Hristos era iminentă. Biserica a fost condusă de 12 „apostoli”, după modelul biblic, și s-a extins rapid, ajungând la peste 900 de locații în întreaga lume.

După moartea ultimului apostol, în 1901, s-a declarat o „perioadă de tăcere”. Biserica din Albury a fost închisă, urmând să fie redeschisă doar la revenirea lui Hristos. De atunci, nimeni, nici măcar localnicii, nu are voie să pătrundă în interior.

Arhitectura și întreținerea bisericii care așteaptă A doua Venire a lui Hristos

Clădirea este întreținută cu grijă: are un îngrijitor dedicat, este păstrată la o temperatură constantă de 10 grade Celsius și este considerată un memorial vizibil al lucrării divine.

Arhitectura gotică impunătoare și aura de mister care înconjoară lăcașul de cult i-au adus supranumele de „catedrala din Albury”.

Cu doar câteva fotografii vechi disponibile și fără acces permis în interior, biserica rămâne un simbol enigmatic al credinței, așteptării și devotamentului religios.

Semnificația religioasă a sigilării

Decizia de a sigila biserica reflectă convingerea profundă a membrilor mișcării că întoarcerea lui Hristos este iminentă și că lăcașul de cult trebuie păstrat într-o stare perfectă pentru acel moment.

Această practică evidențiază importanța pe care o acordau pregătirii spirituale și fizice pentru Parusie.

Deși biserica nu este deschisă publicului, ea continuă să fie un punct de interes pentru comunitatea locală și pentru cercetători. Misterul care o înconjoară și dedicarea cu care este întreținută atrag atenția și stârnesc curiozitatea celor din jur.