În zilele Revoluției din 1989, generalul Victor Atanasie Stănculescu apărea mai mereu ca un personaj-cheie. În mare, era considerat ”om de casă al Ceaușeștilor”. Pe care, de altfel, i-a fentat la mare clasă. Desigur, el a rămas celebru prin ”piciorul pus în gips” fix când Ceaușescu aveam mai mare nevoie de el.

Oricum, generalul rămâne o figură misteroasă pe care multe voci au considerat-o ca operativ al unei forțe străine. Aceasta ar pute fi și concluzia celui care citește lucrarea ” "În sfârşit, adevărul...", un volum ce cuprinde cinci interviuri cu Stănclulescu, luate de istoricul Alex Mihai Stoeescu, op apărut în 2009.

Să mai reamintim că Victor Atanasie Stănculescu fusese – între 1981-1986 – adjunct al ministrului Apărării Naționale, iar în perioada 1986-1989 îndeplinise funcția de prim-adjunct al ministrului Apărării Naționale.

Amiciție cu miros de Rolls Royce

Cum scriam și mai sus, în cartea lui Stoenescu, generalul punctează câteva lucruri care pot duce la concluzia că a avut posibilitatea să lucreze și pentru alții.

Spre exemplu, întrebat ce contacte a avut cu americanii înainte de 1989, Stănculescu a zis: "nu am avut contacte directe cu americanii, dar primele contacte s-au format prin MI6, Serviciul Secret de Informaţii Externe al Marii Britanii. Prin britanici cred că s-a făcut legătura, nu contact direct". "MI6 m-au încadrat".

Tot el a mai spus că prima întâlnire cu agenţii britanici de la MI6 "a început imediat după ce a venit George Pop în România". Pop era un cetăţean britanic de origine română, reprezentantul Rolls-Royce divizia motoare de avioane şi echipament militar, în România. Generalul s-a întâlnit de mai multe ori cu George Pop din 1986 până în 1994: "George Pop a venit prima oară în România prin '84 - ‘85".

Legături aristocrate

Fix atunci, Stăculescu a organizat o partidă de vânătoare şi pescuit pentru Asociaţia de Vânătoare a Armatei. Și l-a invitat și pe George Pop. Britanicul l-a cunoscut acolo pe Vasile Milea, şeful Marelui Stat Major. "Deci ajunsese la vârful piramidei Armatei. Dacă ţin minte, l-a cunoscut şi pe Ceauşescu", a subliniat generalul.

În carte mai apare un personaj emblematic, Sir Julian Amery, membru al Parlamentului Marii Britanii şi consilier personal al Maiestăţii sale Regina Elisabeta a II-a. Dar și un fost agent de legătură al Intelligence Service pentru Balcani în Al doilea Război Mondial. Generalul Stănculescu se ducea cu George Pop la mesele pe care Amery le dădea seara, la el acasă.

Peripeții ungurești

Potrivit propriilor sale declarații, în vara lui 1989, Stănculescu a fost în vacanţă la Lacul Balaton, în Ungaria, unde a fost urmărit de ofiţerii AVO, serviciul de informaţii externe a Ungariei. Acolo s-a întâlnit cu omologul său ungar de la Direcţia de Înzestare. "El a venit apoi cu Ferenc Karpati, care era atunci şef al Marelui Stat Major ungar. Karpati a venit însoţit de un colonel sovietic, şeful KGB pe zona de Est".

„Şeful acela de la KGB cred că acoperea Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. Discuţiile cu el s-au purtat la masă în public, era lume multă în jurul meu, la alte mese", a mărturisit Stănculescu.

Şeful KGB i-a repetat lui Stănculescu: "În ‘54 nu v-aţi băgat, în ‘68 nu v-aţi băgat, dar neutralitatea asta trebuie acuma să fie reconsiderată şi să ne gândim împreună ce să facem. Regimul începe să slăbească şi societatea nu va aştepta. Trebuie să faceţi ceva, să cooperaţi", mai spune generalul.

Arady avea nevoie de coșul de fructe

Stănculescu a avut cotacte apropiate și cu ataşatul militar ungur în România, Şandor Arady, mai aflăm din cartea lui Alex Mihai Stoenescu. Cică lui Arady i se cerea "cu insistenţă" să obţină informaţii despre dispunerea trupelor româneşti pe graniţa de Vest. Stănculescu: „Aradi vorbea perfect româneşte. L-am simpatizat. Mi-am dat seama că vrea să afle mai multe despre noi, ştiam că are nevoie să obţină anumite informaţii, i-am dat exact ce ştiam că are nevoie să obţină, nu i-am dat nimic în plus care să penetreze în interior. Aveam destule variante pentru străini, să le dau ce vreau eu, nu ce vor ei."

În vara lui 1989, Securitatea a înregistrat apelurile pe care Aradi le primea de la baza din Ungaria. I se cerea "coşul de informaţii" sau "coşul cu fructe". La 11 septembrie 1989, Aradi a transmis că "mâine mă duc să iau coşul de fructe". "A venit la mine", a spus Stănculescu , potrivit căruia ataşatul militar ungur nu a venit cu documente şi nici nu a luat documente. în biroul lui Stănculescu din Ministerul Apărării, Aradi i-ar fi spus: "Domnule general, ce facem mai departe? Mi s-a spus că s-a discutat cu dumneavoastră în trecut. Trebuie să ne unim ca să ieşim din această încurcătură care se cheamă boala comunismului".

Desigur, generalul s-a mai întânit și cu responsabili ai MI6 sau CIA, dar pasajele di carte nu sunt elocvente. Deci, a fost generalul cu piciorul în ghips agent al unei puteri străine. Dovezi nu avem, dar cele de mai sus ar putea fi de ajuns ca să tragem o concluzie...