În vârstă de 82 de ani, Mircea Rădulescu și-a trăit toată viața alături de fotbal. Pe lângă o lungă carieră de fotbalist în România, fostul director al Școlii Federale de Antrenori și-a trecut în CV și patru echipe naționale.

Mircea Rădulescu și-a început cariera de fotbalist la Rapid, fiind născut în cartierul Giulești-Crângași. După ce și-a făcut junioratul și a început facultatea la vârsta de 18 ani, acesta a fost nevoit să treacă Podul Grant în Regie, la Sportul Studențesc.

Mircea Rădulescu a fost coleg la Sportul cu Mircea Lucescu și cu Florin Halagian

Mircea Rădulescu a jucat timp de 13 ani pe postul de fundaș stânga, reușind să adune peste 300 de meciuri în eșalonul secund. Atunci când Sportul a promovat în prima ligă, el a luat decizia să se retragă, la 31 de ani, fără să aibă ocazia de a juca în prima ligă.

După o înfrângere în deplasare la CFR cu 1-0, autocarul Sportului Studențesc a suferit un grav accident rutier la întoarcerea spre București. În autocar, alături de Mircea Rădulescu se aflau Rică Răducanu, Mircea Sandu și antrenorul Angelo Niculescu. În accidentul de pe Valea Oltului și-au pierdut viața patru persoane, iar „Riciu”, așa cum era cunoscut,  a fost grav rănit.

Secundul lui Mircea Lucescu la echipa națională în perioada noiembrie 1981 - septembrie 1986

Pe lângă perioada petrecută alături de Mircea Lucescu la națională, Mircea Rădulescu a antrenat Universitatea Craiova de trei ori, în primele două dintre mandate fiind concomitent și secund la echipa națională.

În timpul unui meci din prima manșă a turului I al Cupei UEFA, împotriva celor de la Galatasaray, Mircea Rădulescu a hotârât să-l schimbe pe Sorin Cârțu cu Dănuț Bica. După un schimb de replici mai dur cu jucătorul Craiovei, Rădulescu a fost huiduit de întreg stadionul, ceea ce l-a și făcut mai târziu să părăsească echipa.

Mircea Rădulescu a povestit experiențele trăite la primele reprezentative ale României, Egiptului, Siriei și Algeriei

Mircea Rădulescu povestea pentru EVZ, în urmă cu câțiva ani, experiențele trăite la primele reprezentative ale României, Egiptului, Siriei și Algeriei. După ce a fost „secundul” lui Mircea Lucescu, la prima selecționată care a participat la Euro 1984, Rădulescu a devenit selecționer în 1990:

„România trecea printr-o perioadă grea. Pierduse celebrul meci cu Bulgaria (0-3) și Gheorghe Constantin fusese dat afară. Nu mă așteptam să fiu propus, dar s-a mizat și pe experiența pe care o acumulasem ca secund și ca antrenor la naționala de tineret”, spune fostul antrenor.

În calificările pentru Euro ‚92, „tricolorii” au eșuat din cauza remizei cu Bulgaria, de la Sofia (1- 1):

„A fost un eșec ce mi-a lăsat un gust amar, deși eu nu pierdusem niciun meci în acea campanie. Atunci când s-a stabilit programul pentru preliminarii, se hotărâse să jucăm cu bulgarii în ultimul meci la Sofia. Era un calcul. Echipa care nu mai avea șanse să o ajute pe cealaltă. Însă, cu o zi înainte, naționala noastră de tineret, care nu se mai putea califica la turneul final, a învins Bulgaria, rămasă în cursă. Vecinilor noștri nu le-a căzut prea bine și la meciul de seniori au tras pentru Scoția”, își aducea aminte fostul selecționer.

A plecat la începutul anului 1992, după un amical pierdut în Grecia (0-1)

În 1993, tehnicianul român a semnat cu Federația Egipteană:

„Aveau un proiect amplu și voiau antrenori români. Am venit împreună cu Dridea, Cernăianu, Motroc, Oaidă și Staicu. Eu eram director tehnic și selecționer. Băteam țara cât era de mare, ca să cunosc jucătorii. Ziariștii au fost uimiți când la o conferință le-am vorbit despre 30 de jucători, fără să am notițe”, își amintește tehnicianul, care s-a despărțit de egipteni după o întâmplare ciudată.

„Eram în Ghana, pentru două amicale. La primul joc, la pauză, i-am spus translatorului să le zică jucătorilor să intre în vestiar, să-și dea cu apă pe față și să iasă afară. Nu se putea sta acolo, nu era aerisit bine… Translatorul m-a lucrat și s-a aflat la Cairo, la întoarcere, că eu nu am vrut să intru în vestiar. Presa a luat foc și oficialii mi-au zis că trebuie să ne despărțim, deși țin la mine”, își amintește Rădulescu.

În 1997, tehnicianul a ajuns la naționala Siriei

De perioada petrecută în Siria, Mircea Rădulescu își aduce aminte cu plăcere:

„Prin intermediul unor foști studenți sirieni, care mă știau de când antrenam la Sportul Studențesc, iar ei stăteau în Regie. Mi-a plăcut mult la Damasc. Siria era o țară prosperă atunci, liniștită, era o plăcere să trăiești acolo. Eu m-am întors în România după un an, pentru că simțeam nevoia de o altă provocare profesională”.

După doi ani, în 2000, Mircea Rădulescu a devenit selecționerul Algeriei:

„Aici era mai ușor, pentru că puteam vorbi direct în franceză și nu pierdeam timpul cu translatori. Algerienii aveau fotbal ridicat calitativ, mulți jucau în Franța. Am împărțit postul de selecționer cu un tip, Djaadaoui. Era dificil, cu destule ciudățenii. Greu de lucrat cu el.

În Algeria am jucat două amicale contra României, care era antrenată de Loți Boloni. A fost ciudat să aud imnul și să stau pe banca algerienilor. Am câștigat noi un joc (3-2), au învins și românii cu același scor”.

Rădulescu a mai fost aproape de două echipe naționale

Selecționerul a fost la un pas să antreneze Iranul și Israelul:

„Am negociat cu Federația de Fotbal din Iran, dar la final președintele mi-a spus că îmi poate oferi jumătate din ceea ce solicitasem. Apoi, am discutat cu israelienii. Conducătorul federației mi-a spus, înainte de-a bate palma, că totul trebuie să rămână secret.

Însă, seara, la Hilton, în Tel Aviv, m-a văzut un ziarist și s-a aflat că urma să preiau naționala. Totul a căzut, pentru că ulterior s-a supus la vot, în cadrul federației, și eu am pierdut în favoarea lui Shlomo Scharf, la un vot”.

De-a lungul timpului, Mircea Rădulescu a obținut titlul științific de Doctor în Educație Fizică și Sport. Este coordonator al publicațiilor „Ghidul Antrenorului de Copii și Juniori" și „Antrenorul" și posesor al licenței PRO UEFA.

În martie 2008 a fost decorat de președintele României, Traian Băsescu pentru toată activitatea și pentru formarea tinerelor generații de campioni cu „Meritul sportiv Clasa a III-a”.

CV-ul lui Mircea Rădulescu:

1. 1977–1980: Sportul Studenţesc
2. 1980: România U21
3. 1981–1984: România olimpică (secund)
4. 1984–1986: Universitatea Craiova
5. 1987–1988: Sportul Studenţesc
6. 1989–1990: România olimpică (secund)
7. 1990–1992: Echipa naţională a României
8. 1992–1993: Rapid Bucureşti
9. 1993–1994: Echipa naţională a Egiptului
10. 1994–1995: Club Africain
11. 1995: Sportul Studenţesc
12. 1995–1996: Rapid Bucureşti
13. 1997: Universitatea Craiova
14. 1997–1998: Echipa naţională a Siriei
15. 2000–2001: Echipa naţională a Algeriei