Mircea Lucescu a dat detalii despre decizia pe care a luat-o, de-a rămâne în Ucraina și de-a lucra la Dinamo Kiev. Tehnicianul român a prins în această țară și conflictul din Donbass din 2014.

Mircea Lucescu (77 de ani) a vorbit despre cea mai agitată perioadă a carierei. Tehnicianul român a decis să rămână la Dinamo Kiev și să lucreze, în ciuda faptului că riscurile sunt enorme, ținând cont de războiul din Ucraina.

„Il Luce” a vorbit pentru revista „World Soccer” și a explicat de ce nu a vrut să plece de la gruparea din Kiev.

Mircea Lucescu, despre cea mai dificilă decizie a carierei

Când am văzut că toată lumea pleacă, eu am decis să stau. Nu puteam să las clubul aşa. După primele bombardamente, imediat am încercat să ajut. Am organizat curse de autobuze pentru familiile jucătorilor care să meargă în România.

Am făcut eforturi de a scoate jucătorii din ţară, ca ei să transmită un puternic mesaj de pace. Am încercat să conving autorităţile, Federaţia de fotbal, să accepte ca jucătorii să joace în străinătate şi să transmită mesajele de unitate, solidaritate şi pace.

Toată lumea era speriată, nu ştia nimeni cum va continua asta. Am plecat în România la câteva zile după invazie şi mulţumită unor oameni minunaţi am putut organiza asta şi pentru familiile jucătorilor.

Au mers în România pentru o perioadă, s-au antrenat acolo, apoi am făcut turul Europei. A fost greu să obţinem acordul pentru un turneu amical, dar în final toată lumea a înţeles că a fost un lucru vital”, a afirmat Mircea Lucescu.

„Naţionala Ucrainei a avut nevoie de pregătire pentru meciurile cu Scoţia şi Ţara Galilor din play-off-ul Cupei Mondiale şi asta trebuia luată în calcul. Am făcut o solicitare, Şahtar ne-a urmat imediat. Turul a fost mai lung, cu multe meciuri, inclusiv cu Dortmund, Everton şi Lyon.

Ar fi fost uşor să plec, dar la cineva trebuia să unească această echipă. Nu puteam, inima nu mă lăsa să fac asta. Am simţit că trebuie să îi adun pe băieţi şi am ales să fiu acea persoană. Voiam ca jucătorii să fie cu cineva în care au încredere.

Am stat şi am sperat ca războiul să se oprească. Nu mi-am putut imagina ce timpuri vor veni pentru echipa noastră”, a mai precizat Mircea Lucescu.

Nu este la prima experiență de acest gen

„Nu sunt speriat când aud alarmele. Am trecut prin multe în viaţa mea. În 2014, când a izbucnit conflictul în Donbass, eram la Şahtar. Echipa era într-un moment fantastic, oraşul era în expansiune.

Jucam pe un stadion nou, de cinci stele. S-a întâmplat şi acolo: trăiam în avion, eram mereu pe drumuri. Acum, trăim în autobuz. Ar fi fost uşor pentru mine să spun “la revedere”, dar nu este tipul meu să las lucrurile neîncheiate.

Încercăm să ţinem în viaţă fotbalul în Ucraina pentru că fotbalul înseamnă viaţă”, a conchis tehnicianul român.