„A mințit poporul cu televizorul” este o știință exactă! Marta Kauffman, creatoarea seriei „Friends/ Prietenii” a declarat, într-un interviu pulicat de USA Today, că regretă glumele la adresa homosexualilor din celebrul serial.

Cât de sincere sunt aceste scuze, e discutabil. Marta Kauffman știe însă că dacă vrea să mai prindă vreun contract gras trebuie să fie atât pe placul puternicului lobby al comunității LGBT, cât și al nababilor care domină industria audio-video din Statele Unite.

Oricât de greu v-ar fi să mă credeți, televiziunea este un mijloc mult mai important de propagandă în democrație decât în regimurile totalitare. Dictaturile au mijloace represive la dispoziție ca să-și impună politicile. Conducătorii democrați sunt însă nevoiți să păstreze aparențele.

Asta înseamnă că elitele conducătoare sunt conștiente de puterea pe care o are mass-media. Tema a fost întoarsă pe toate fețele de Harold Laswell, un cercetător specializat în analiza propagandei, încă din anii celei de a doua conflagrații mondiale.

În opinia lui Lasswell, o democrație nu poate funcționa fără o elită specializată în formarea opiniei publice prin propagandă. În Enciclopedia sa de Științe Sociale, Lasswell explică: dacă elitele nu dispun de mijloacele necesare pentru a impune maselor să se supună prin forță, managerii sociali trebuie să se bazeze pe "o tehnică de control complet nouă, în mare măsură bazată pe propagandă".

Lui Lasswell i se pare că scopul acestei manipulări de proporții este cât se poate de nobil. Conducătorii nu au voie să se lase conduși de "ignoranța și prostia” maselor și nici să cedeze „dogmatismului democratic care pretinde că oamenii ar fi cei mai buni judecători ai intereselor lor".

O să abandonez, deocamdată, partea teoretică a propagandei, pentru că e important să discutăm despre altceva. De la sfârșitul celui de al doilea război mondial, Statele Unite au fost hegemonul lumii libere. După implozia Uniunii Sovietice, Americii i-a revenit rolul de singura suoerputere a lumii.

Sunt așadar, mai bine de 70 de ani, de când americanii impun lumii întregi, prin diferite metode, propriul model, în toate domeniile- social, politic, economic etc. Acest lucru are, însă, și părți bune, și rele. Evident, Statele Unite sunt o democrațe, dar una cu clare tendințe plutocratice.

Cei care au averi fabuloase au întotdeauna șanse mai mari de a obține ce-și doresc, inclusiv în politică. Gândiți-vă numai câți președinți au dat clasele de jos și câți au provenit din cercul închis al multimiliardarilor.

Am făcut această paranteză ca să vă explic de ce în Statele Unite și în Europa există o tendință de a concentra proprietatea asupra celor mai puternice instituții de propagandă (televiziuni, radiouri, studiouri cinematografice, ziare naționale) în mâinile unui grup restrâns (care are însă interese financiare puternice în mai toate domeniile).

Ca să vă dau un exemplu, să trec rapid în revistă ce se întâmplă în Statele Unite. Numărul corporațiilor care controlează majoritatea surselor mass-media din Statele Unite: a scăzut de la 50 la 5 în mai puțin de 20 de ani. Cum engleza este cea mai importantă limbă internațională, puterea acestor companii este mondială.

Cine sunt aceste grupuri care decid cum trebuie învățați oamenii să “vadă” realitatea? Potrivit Wikipedia, Warner Media deține numai pe piața TV posturi precum HBO, Cinemax, TNT și CNN. La rândul lor, cei de la Viacom au în proprietate Comedy Central, Paramount Network și toate MTV-urile.

Alți jucători importanți sunt Walt Disney, Vivendi Universal și Sony... și cam asta e tot. Să ne mai mirăm că media main stream decide și ce știri, și ce filme vedem, dar și la ce desene animate se uită copiii? Aici nu mai e vorba de nicio teorie a conspirației, acestea sunt date oficiale.

Sau ați crezut cumva că toți analiștii CNN sunt anti-Trump din convingere. Patromii dau tonul, ziariștii execută. Dacă nu vir, sunt alții gata să le ia locul oricând. De aceea și uniformizarea. Oamenii bogați au valorile lor și prea puține lucruri în comun cu masele, indiferent de religie sex sau apartenență etnică și religioasă/ Știu că subiectul e complicat și vă e probabil greu să mă urmăriți sărind de la una la alta.

Acel Deep State (Statul Paralel) de care se vorbește în America nu este numai o rețea de înalți funcționari care nu au fost niciodată aleși, dar care au o putere imensă în instituțiile americane. El este susținut de un uriaș mecanism de propagandă care îndrumă opinia publică pe făgașul dorit.

Practic, câteva mii de oameni au hotărât vreme de decenii ce trebuie marele public să vadă și ce nu și, mai ales, cum trebuie să gândească și ce trebuie să-și dorească să cumpere. Din acest punct de vedere, e clar, cred eu, că marile adevăruri pe care ni le servește zi de zi presa internațională au doar întâmplător legături cu realitatea.

De cele mai multe ori e vorba de o „decizie editorială” care nu aparține însă jurnaliștilor, ci patronilor și managerilor. Așa se explică ți opoziția îndărjită și quasi-generală la adresa lui Trump. Elita simte că pierde monopolul puterii. Ce putem face noi pentru a ne sustrage acestei propagande?

La nivel de comunitate, prea puține. Cei care controlează mașinăria de programat creierul își cunosc bine meseria și se adresează de obicei emoțiilor și instinctelor primare ale mulțimii. Cei care gândesc altfel sunt marginalizați. La nivel individual, ar exista câteva soluții, am putea să încercăm să decriptăm mecanismele prin care suntem prostiți.

O variantă ar fi să aplicăm algoritmul propus de Lasswell și anume să ne punem câteva întrebări standard cu privire la orice afirmație prin care presa mainistream încearcă să ne schimbe convingerile. Cine (a spus sau a ordonat să fie spus)? Ce (a spus)? Care sunt efectele scontate?

Poate n-o să aflăm niciodată tot adevărul, dar măcar vom fi ceva mai departe de minciunile pe care le auzim zilnic din milioane de surse.