O postare destul de recentă pe Facebook a unui cunoscut jurnalist (şi politician) român, prin care acesta întreba, pe bună dreptate, care e ideea cu parada LGBT, a generat o adevărată aversă de zeci de comentarii – pertinente sau nu – din partea multor facebook-işti. Nu vom discuta comentariile.
Pe scurt, aceste manifestări democratice şocante, cu tentă exhibiţionistă, ale minorităţii homosexuale au loc în multe ţări creştine de pe mapamond şi chiar şi în Israel. Evoluţii cu aspect carnavalesc, voit şocant, prin care doar vârful aisbergului este făcut vizibil, vrând să-i fie remarcată şi acceptată existenţa întregului – dusă până nu demult în anonimat – acordândui-se drepturi cetăteneşti depline de către autorităţile politico-legislative ale statului.
Vechi documente din istorie consemnează că, în general, înclinaţiile homo şi heterosexuale ale ambelor sexe erau la fel acceptate şi se manifestau ca ceva normal, atât în civilizaţia Greciei antice, cât şi în cea a marelui Imperiu Roman, dar şi în unele comunităţi arabe, chiar şi-n zilele noastre. Doar apariţia şi răspândirea creştinismului a pus aparent capăt manifestărilor homosexuale deschise, care, în bună parte au trecut în clandestinitate. Sintetic, despre homosexualitate se poate spune că e vorba despre o deviaţie congenitală a unora sau una dobândită în timp (în condiţii obligatorii de abstinen- ţă), a altora. Cea din urmă se manifestă cel mai adesea, cu precădere, în comunităţi restrânse, de acelasi sex, obligate să convieţuiască neîntrerupt mai mult timp.
Faptul că, de-a-lungul vremurilor, aflându-se că mulţi eminenţi creatori de artă şi cultură, filozofi, oameni de afaceri sau filantropi etc., au avut ori au alte orientări sexuale, i-a făcut pe mulţi să creadă că deviaţia sexuală presupune sensibilităţi psihoafective aparte de ale celorlalţi muritori de rând. Când, de fapt, manifestarea este generată doar de programul genetic al fiecărui individ ori forţat, prin dobândire în timp. Fenomenul dobândit, bine ascuns, nu a ocolit niciodată nici mediul slujitorilor bisericii şi, mai ales, cel monahal, de orice confesiune. Prin urmare, la nivel global, comportamentul homosexual poate fi întâlnit fără deosebire în toate straturile societăţilor, indiferent de gradul lor de cultură şi există o adevărată solidaritate subterană de grup, de sus şi până jos, aidoma oricărei minorităţi oculte de pretutindeni.
Scandalul mult mediatizat la noi cu privire la comportamentul sexual al unor cunoscute feţe bisericeşti, nu pare a fi o mare noutate pentru mulţi. În literatura română, autori clasici ori moderni au surprins cu umor aspecte marginale ale vieţii în astfel de comunităţi închise. Rămâne un mister (?) pentru consumatorii de ştiri autohtoni, de ce autoritatea decizională a BOR nu decretează rapid demiterile, caterisiri şi emite doar îndemnuri de retragere benevolă spre mănăstiri. La mănăstiri? De ce nu în viaţa laică, acolo unde le e locul?!
Recomandările noastre
