Evenimentul Zilei > Istoria secreta > Mini-colecție de bancuri vechi, mai bătrâne de un secol. Istoria secretă
Mini-colecție de bancuri vechi, mai bătrâne de un secol. Istoria secretă

Mini-colecție de bancuri vechi, mai bătrâne de un secol. Istoria secretă

Dacă și-ar fi continuat apariția, revista de umor Furnica ar fi împlinit astăzi nu mai puțin de 117 ani. Prin intermediul Bibliotecii Centrale Universitare Cluj putem parcurge numere din această bijuterie publicistică, și, câteva glume publicate acum peste un secol stârnesc zâmbete și acum.

Înainte de a reproduce câteva dintre ele, apelăm la Enciclopedia României pentru prezentarea ”personajului ” nostru de astăzi:

Furnica a fost revistă umoristică, înfiinţată în anul 1904, condusă de George Ranetti şi N. D. Ţăranu. Revista cu conţinut satiric a apărut săptămânal, între 19 septembrie 1904 – 14 noiembrie 1916 şi 14 decembrie 1918 – 8 octombrie 1930, şi avea în paginile sale cugetări, epigrame, glume, maxime, versuri, însoţite pe alocuri de caricaturi şi ilustraţii. Textele revistei au fost scrise aproape în totalitate de George Ranetti şi N. D. Ţăranu.

Pe parcursul celor 30 de ani de existenţă, revista a publicat o serie de pamflete la adresa elitei societăţii, precum şi la adresa clasei politice, inclusiv regele. Pentru textele publicate, autorilor le-au fost intentate mai multe procese, din partea celor care s-au considerat calomniaţi.

Revista s-a făcut cunoscută printr-o serie de manifestări publice mai puţin obişnuite. Astfel, în primul an de apariţie, Ranetti şi Ţăranu au deschis o cârciumă în Parcul CişmigiuCârciuma Furnica. În ziua deschiderii cârciumii, cei doi au oferit tuturor clienţilor consumaţie pe gratis, iar la sfârşitul zilei s-au declarat falimentari.”

Finalul, trebuie să recunoașteți, e genial, pare rupt din Momente și schițe.

Din ale altora

Bărbatul, furios, către nevastă-sa:

  • Știu ce aștepți: să mor eu, ca tu să rămâi văduvă și să iei pe altul. (Solemn). Dar asta, doamnă, ți-o jur, cât voiu trăi eu n-are să se întâmple!

Mitică, curios din fire, ducându-se să viziteze morga, vede că unul din cei expuși în aparatele frigorifice îi este un vechiu prieten. Face cunoscut și intendentului.

Intendentul, știind din experiență că mulți se înșeală – cadavrele, ca și oamenii cu barbă, seamănă grozav între ele – ca să se asigure îi pune o întebare:

  • Mă rog, puteți să-mi spuneți o particularitate… ceva care să mă convingă că nu vă înșelați?
  • – Cum nu… Prietenul meu era bâlbâit.

Un magistrat dintr-o capitală de județ mărginit pe o latură de Olt, sărac de spirit dar foarte bogat în proptele, mulțumită situației lui de împărțitor al dreptății, găsește să se însoare ”foarte convenabil”: fată tânără, frumoasă, zester mare, tata senator.

Și vine la București ca să cumpere cele trebuincioase logodnicei, pierde ultimul tren.

Desperat, dă fuga la telegraf și expediază:

”Rog amânați, nu faceți logodna fără mine!”

Sursă foto: https://www.bcucluj.ro/ Numărul din 14 noiembrie 1904 Revista Furnica

Publicat in categoriile: Istoria secreta
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: