Risipa, prin excelenţă, este aceea a celor trei sedii ale Parlamentului

436 de km despart Bruxellesul- unde se reunesc comisiile şi se adună partidele şi funcţionarii – de Strasbourg, oraşul francez din inima Alsaciei unde se ţin sesiunile plenare o dată pe lună, iar la mijloc este Luxemburgul, Marele Ducat, care găzduieşte al treilea sediu al Parlamentului European. O altă incredibilă sursă de cheltuieli haotice, după cum relatează o anchetă jurnalistică realizată de La Verità, care ajunge la 1,8 miliarde de euro pe an şi echivalează cu cât cheltuie UE doar pentru a sprijini bugetele ţărilor extraeuropene.

Unde ajung aceşti bani?

În 2018 mai mult de un sfert din total (488 milioane) din sumele alocate pentru susţinerea bugetelor a ajuns în buzunarele Ţărilor din Africa centro-occidentală. Urmează într-un imaginar podium, Asia cu 302 milioane, apoi Statele interesate de Europa din zona de Sud, adică Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Palestina, Siria şi Tunisia, cu 280 de milioane. Să nu uităm de Africa sud-orientală , 247 milioane, America Latină 102 milioane, alte teritorii, 93 de milioane. Problema este că tuturor acestor milioane nu li se cunoaşte bine destinul.

Comisia aruncă cu bani fără să se asigure că sunt folosiţi cum trebuie

Hannu Takkula, membru al Curţii de conturi europene (ECA) responasbilă în această problemă, a explicat că „UE este principalul furnizor de sprijin al bugetului la nivel global pentru a ajuta ţările partenere în eforturile lor de reformă şi atingerea obiectivelor de dezvoltare susţinută a Naţiunilor Unite, dar înainte de a vărsa banii, Comisia ar trebui să fie mai atentă la faptul că trebuie să dispună de date concrete pentru a determina dacă au fost îndeplinite progrese suficiente”. Cu alte cuvinte Uniunea Europeană aruncă o groază de bani unor ţări ca Iordania, Georgia, Bolivia, Etiopia, Moldova, Ruanda,Vietnam şi Pakistan fără să ştie unde merg aceste resurse cu exactitate şi fără să se asigure că naţiunile menţionate procedează la progresele cerute pentru a obţine aceste ajutoare. Culmea e că multe din aceste Ţări nu permit UE nici măcar să controleze.

Ajutoarele oferite Africii ajung tot la cei bogaţi

Aceste ajutoare fără cap şi coadă, printre altele, ajung să nu ajute concret populaţiile nevoiaşe. În complexitatea sa, continentul african primeşte în fiecare an circa 50 de milliarde de dolari ca asistenţă internaţională ( inclusiv Uniunea Europeană). Totodată, în loc să îmbunătăţească vizibil condiţiile de viaţă a celor 600 de milioane de persoane care trăiesc mult sub pragul sărăciei, aceste resurse fac bogaţii mai bogaţi şi săracii mai săraci, punând obstacole creşterii economice în regiune şi alimentând cercul vicios al corupţiei. Banii nu sunt distribuiţi egal populaţiei sau folosiţi pentru a promova creşterea şi să ajute săracii, ci sunt folosiţi pentru cheltuieli militare. Aceste lucruri erau deja scrise şi ştiute încă din 2009 de Wall Street Journal. De atunci, nimic nu pare că s-a schimbat, iar ineficacitatea ajutoarelor europene este sub ochii tuturor, inclusiv a Curţii de conturi europene, notează editorialistul în Il Giornale.

Te-ar putea interesa și: