Contextul acestui scurt interviu cu Mihai Mălaimare, fondatorul Teatrului ”Masca”, e legat de ampla dipută din aceste zile pe teme care au mai mult sau mai puțin tangență cu arta scenică. De la reducerea subvențiilor pentru teatrele bucureștene până la acuzații în cazul unor actori care n-ar juca de ani în instituțiile unde sunt angajați. Peste toate, a se lovi în meseria de actor – unii chiar îi îndeamnă să meargă la muncă, de parcă a intra în pielea unui personaj e ceva ce poate face oricine – iată lucrul cel mai grav petrecut în acest moment.

Reporter : Bună ziua, domnule director! Aș vrea să știu, în primul rând, cum se simte Teatrul ”Masca” în tot acest context.

Mihai Mălaimare : Avem programate peste 150 de spectacole în vara aceasta, în aer liber. Jucăm pe caniculă, pe ploaie, în orice condiții. 

Reporter : Câți actori sunt acum la ”Masca”?

Mihai Mălaimare : Șapte actori angajați, patru în intership și trei colaboratori permanenți. Suntem un teatru de proiect. Aplicăm acest concept deja de trei ani și pot spune că bine am făcut. 

Reporter : Atât de puțin actori și atât de multe spectacole…

Mihai Mălaimare : Toți actorii noștri joacă în toate spectacolele. Suntem, din acest punct de vedere, un teatru atipic. 

Reporter : Situația actuală, când, iată, sunt atât de puțini bani pentru teatrele bucureștene, cele subvenționate de autoritățile locale, a condus la anumite măsuri în Teatrul ”Masca”?

Mihai Mălaimare : Onorariile sunt cu mult mai mici, față de alte teatre. Am redus o serie de cheltuieli de întreținere. Au înțeles cu toții care e situația și ne facem meseria mai departe. La Teatrul ”Masca” se muncește, în condițiile astea, de dimineață până seara. Sigur că nu este deloc ușor cu sabia lui Damocles deasupra capului!

Reporter : Se spun o serie de lucruri acum despre actori. Sunt convins că le-ați auzit la televizor. Actori acuzați că nu joacă de ani la teatrele unde sunt angajați și totuși iau onorarii mari. 

Mihai Mălaimare : Actorii nu au nevoie să intre în asemenea mizerii. Sunt oameni în acest domeniu care fac sacrificii enorme. Dacă e să vorbim despre problemele breslei, să vorbim despre acele probleme de fond. Dar breasla tace.  

Reporter : Nu de puține ori, la noi, se ascunde cu totul altceva în spatele unui scandal public. Acum, în cazul teatrelor bucureștene, și poate chiar în cazul instituțiilor de cultură, în general, ce pericol plutește în atmosferă?

Mihai Mălaimare : Nu ar fi exclus să existe intenția retragerii subvenției pentru instituțiile de cultură. 

Reporter : Să dispară ideea de subvenție? Sau putem vorbi de o regândire a conceptului de subvenție?

Mihai Mălaimare : Aceasta e o problemă de căpătâi care ar trebui să fie discutată de  breasla noastră. Să ne uităm în alte părți ale lumii și să vedem cum sunt acolo subvențiile. Conceptul nu trebuie să dispară, ci îmbunătățit. Sunt modele pe care le putem aplica.

Reporter : Prea mult zgomot, la noi…

Mihai Mălaimare : În schimb, nu se vorbește cu adevărat de rolul fundamental pe care îl are în societate instituția spectacolului.