Aproape în fiecare zi la București are loc un miting de protest împotriva iminentei semnări de către România a așa numitului „Pact pentru Migrație”, un document ONU pe numele său real „Compactul Global pentru Migrație”.

Chiar dacă la aceste mitinguri prezența este deosebit de mică, tema primirii migranților/ refugiaților pe teritoriul României este una foarte sensibilă, care stârnește animozități, având potențialul de a adânci conflictele din societate, așa că acest document merită câteva precizări. Prima este că, indiferent de declarațiile politicianiste ale unora sau altora, la această oră, Parlamentul nu mai poate opri semnarea Pactului de către România. A doua este adresată celor care așteaptă să îl conteste la Curtea Constituțională: Pactul nu e o lege, nu implică nicio măsură legislativă, așa că nu poate fi pus în discuția CCR.

Pentru explicații am apelat la trei specialiști în domeniu, Augustin Zegrean, Cristian Diaconescu și Titus Corlățean și am pus cap-la-cap informațiile de la ei, informații care coincid.

 

Stiloul lui Meleșcanu

Pe 28 noiembrie, Administrația prezidențială anunța că: „Președintele Klaus Iohannis a aprobat, miercuri, la propunerea Guvernului României, Memorandumul cu tema «Participarea delegației României la Conferința interguvernamentală la nivel înalt pentru adoptarea Compactului ONU pentru o Migrație sigură, ordonată și reglementată». Prin acest Memorandum, Guvernul României a propus adoptarea unei poziții de susținere din partea României a Compactului Global pentru Migrație (CGM), în forma convenită în urma negocierilor. De asemenea, prin intermediul acestui document, a fost aprobat textul declarației naționale care va fi prezentată de către delegația României care va participa la Conferința interguvernamentală pentru adoptarea Compactului Global pentru o migrație sigură, ordonată și reglementată, care va avea loc în perioada 10-11 decembrie a.c., la Marrakesh, Maroc. În declarația națională se arată, printre altele, că CGM nu încurajează migrația și nu are în vedere crearea de noi drepturi, fiind un document care reunește un set de politici și bune practici în domeniu, de la care statele pot să se inspire pentru implementarea politicilor migraționale naționale.”

Imediat s-au inflamat spiritele, mai mulți parlamentari ai PSD, printre care Liviu Pleșoianu și Cătălin Rădulescu, au cerut ca documentul să fie dezbătut în Parlament.

Ministerul Afacerilor Externe a anunțat și el că: „Compactul Global pentru Migrație (CGM) este doar un document de orientare și nu are efecte juridice sau financiare. România își păstrează capacitatea de decizie în ceea ce privește migrația. Compactul menține dreptul suveran al statelor de a-și determina propriile politici în domeniu și propriul cadru legislativ pentru implementarea sa.

Documentul nu creează o categorie nouă de drepturi (drepturile migranților). Compactul nu încurajează și nici nu facilitează migrația. Compactul conține prevederi care descurajează părăsirea statelor de origine și facilitează returnările și readmisia. La ora actuală, din datele de care dispunem, 180 de state din 193 îl vor andosa. Decizia finală va fi adoptată la Adunarea Generală ONU din acest an, când se va supune votului un proiect de rezoluție pe această temă.”

Deși ambele comunicate evită folosirea expresiei „va semna”, peste câteva zile, în Maroc, reprezentantul României va semna acest Pact/Compact, angajând practic răspunderea statului român. Răspunderea politică, nu juridică. Nici adoptarea rezoluției nu va avea efecte juridice.

 

Non-Binding

Trebuie spus că aceste considerente tehnice nu au legătură cu faptul că ești sau nu de acord cu textul Pactului sau cu înlesnirile ce se vor acorda migranților și refugiaților.

Primul lucru care sare în ochi la ambele comunicate e acela că documentul care urmează să fie adoptat nu va avea consecințe juridice. Este ceea ce se cheamă în limbaj diplomatic un act non-binding, adică e un document căruia „nu este necesar din punct de vedere legal să i te supui sau să îl urmezi”, potrivit Universității Cambridge. Așa că, în ciuda afirmațiilor din ultimul timp, acest Pact nu se încadrează în cele prevăzute de articolul 91, alineatul 1, potrivit căruia „Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil.”

Și atunci cum de unele țări au trecut prin Parlament textul Compactului Global? Simplu, e vorba de consultări politice făcute ÎNAINTE de a fi împuternicit ministrul de Externe pentru a semna documentul sau, dimpotrivă, de a îl respinge.

La noi, premierul și președintele au preferat să evite o dezbatere parlamentară, motivul fiind, cel mai probabil, că votul ar fi fost negativ. Votul, însă, pe tema unui pact nonbinding nu i-ar fi împiedicat pe cei doi, Viorica Dăncilă și Klaus Iohannis, să ia orice decizie ar fi vrut.

 

Colonizarea și strămutarea

Compactul Global pentru Migrație se dovedește a fi un document politic, fără efect legal, dar care impune, totuși, niște obligații Guvernului României în materie de refugiați sau migrație. Fiind doar un document politic, nu o lege, nu are rost nici dezbaterea că el încalcă prevederea constituțională legată de interzicerea colonizării pe teritoriul României.

La articolul 3, alineatul 4 se spune: „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.” Observăm că în text – și în nicio altă prevedere legală – nu se spune de la ce număr în sus de cetățeni se consideră că e vorba de o „populație străină”.

 

Miza României la ONU

Compactul Global este un proiect al ONU și toți specialiștii consultați au spus că miza politicii noastre externe legată de această Organizație este de a obține statutul de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, pentru perioada 2020-2021. În aceste condiții, nu ne puteam opune textului Pactului, noi având o poziție mult mai puțin stabilă decât a țărilor care vor refuza semnarea lui: Statele Unite, Austria, Italia, Ungaria, Bulgaria, Cehia sau Elveția.

 

Presa și fondurile publice, în atenția ONU

O prevedere cel puțin bizară din textul agreat și de România este: „sensibilizarea şi educarea profesioniştilor din media cu privire la problemele şi terminologia legate de migraţie, investind în standarde etice de redare şi reclamă şi prin oprirea alocării fondurilor publice sau a sprijinului material către instituţii media care promovează sistematic intoleranţa, xenofobia, rasismul şi alte forme de discriminare legate de migranţi”.

 

Te-ar putea interesa și: