Evident că fiecare consumator își are propriul top al preferințelor, deci ceea ce spun mai departe are un caracter subiectiv”, ne-a specificat încă de la începutul dialogului apicultorul Constantin Dobrescu.

„Mie îmi place cel mai mult mierea de salcâm. Cu condiția să fie de bună calitate, iar prin asta înțeleg miere cu aromă specifică și foarte deschisă la culoare. De fapt, mierea de salcâm de calitate este aproape incoloră”, sună primele explicații ale specialistului Constantin Dobrescu. Interesant! Și cum ar mai trebui să fie o miere de calitate, stimate domn? „Mai trebuie să fie vâscoasă, ceea ce garantează un conținut scăzut de apă. Salcâmul autentic nu cristalizează pe durata întregii vieți de raft, de regulă 3 ani de la producere”.

Ce alte tipuri de miere mai agreează specialistul nostru? „Îmi plac și mierile cu arome specifice pregnante, ca mierea de pomi fructiferi (îmi amintesc de exemplu o miere excelentă de prun din Prahova). La fel, o miere care mi-a plăcut foarte mult a fost cea de la stupii din curtea mea din București, din vara anului trecut, cu o aromă specială de busuioc, pe care nu am mai întâlnit-o niciodată”, se entuziasmează Constantin Dobrescu. Și, imediat, o completare: „Dar aceasta este una dintre încântările pe care ni le oferă apicultura: varietatea aromelor și mirosurilor mierii de albine este, de cele mai multe ori, o frumoasă surpriză”.

Semnele unei mieri de proastă calitate

Există vreun truc prin care se poate deosebi mierea falsificată de cea naturală? Circulă și în legătură cu acest aspect o sumedie de legende… Întorci borcanul și face bule de aer, e bună, nu face, nu e bună etc. Ce părere are inginerul Constantin Dobrescu? „Un truc, așa cum îi spuneți dvs, nu există. Sunt lucruri de bun simț pe care orice cumpărător de miere le observă în cazurile evidente de calitate proastă: miere foarte fluidă, aspect nespecific sortimentului – cum ar fi mierea de salcâm cristalizată – sau, la alte sortimente, cristalizare cu separare de fază (miere cristalizată numai în partea de jos a borcanului sau separarea pe două niveluri distincte a cristalelor cu aspect diferit), neomogenități sau prezența de impurități în masa mierii”.

 

Cum recunoști o miere trucată grosolan?

Degustarea poate oferi anumite indicii evidente, cum ar fi gustul si mirosul acru. Lipsa oricărei arome ridică de asemenea suspiciuni consumatorului avizat – apreciază Constantin Dobrescu, când vine vorba de alte modalități prin care putem descoperi produsele apicole de proastă calitate. Apoi, un avertisment: „Să știți că peste acest nivel depistarea falsurilor «meșteșugit» făcute poate fi realizată doar prin analize de laborator. Metodele empirice, atât de dragi presei din România, sunt lipsite de orice fundament și sunt, de regulă, contrazise de realitate. Dacă ar fi atât de simplu de depistat falsurile, procesatorii de miere nu ar mai cheltui multe sute de euro pe analize, pentru a afla calitatea fiecărui lot de miere pe care îl rea lizează”.

Un sfat de bun simț

Odată pornit, dl Dobrescu pare greu de oprit: „Mai mult, așa cum spuneam mai sus, metodele foarte sofisticate de adulterare a mierii din ultimul timp fac uneori foarte dificilă depistarea falsurilor, chiar și în cele mai performante laboratoare. Prin urmare, stimați cumpărători de miere, în loc să vă încredeți în bazaconii de tipul cum se deplasează bula de aer când întorci borcanul, mai bine căutați-vă un furnizor de încredere, pentru că este cea mai simplă metodă de eliminare a mierii false din alimentația familiei dumneavoastră!”.

 

Anumite tipuri de miere cristalizează! E bine sau nu e bine?

Constantin Dobrescu ne-a vorbit și despre cristalizarea mierii, un subiect la fel de interesant: „Vreau să menționez că cele mai multe sortimente de miere cristalizează, ceea ce este un proces normal și care nu afectează calitățile produsului. În nici un caz cristalizarea (popular numită și zaharisire – un termen care ar trebui evitat, ca să nu apară confuzii) nu este o dova dă a falsificării mierii cu zahăr.

Din contră, cristalizarea probează lipsa pasteurizării, adică încălzirea chiar și de scurtă durată a mierii la temperaturi care împiedică ulterior recristalizarea”. Dar ce se întâmplă dacă mierea este încălzită la temperaturi mari? Constantin Dobrescu e pe fază: „Problema cu încălzirea mierii la temperaturi care depășesc 40oC este distrugerea enzimelor adăugate de albine în miere, al căror aport la calitățile terapeutice ale mierii este esențial”. Așadar, adio îndulcirii cu miere a ceaiului fierbinte!