Pe 1 septembrie, când începe și noul an bisericesc, îl prăznuim pe Sfântul Dionisie Exiguul („cel Mic” sau „cel Smerit”), căruia îi datorăm numerotarea anilor „erei noastre” începând cu Nașterea lui Hristos.

Dionisie s-a născut în jurul anului 470 în Sciția Mică, Dobrogea de astăzi, intrând de tânăr în viața monahală. Termină studiile într-o școală mănăstirească din Dobrogea, apoi merge ca pelerin în Orient.

Alungat de ereticii monofiziți, ajunge la Constantinopol, apoi la Roma, chemat la Roma de Papa Ghelasie (492-496), care îi prețuia mult cunoștințele teologice dar și calitățile duhovnicești. Aici este închinoviat la Mănăstirea „Sfânta Anastasia”, ctitoria Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

Primește însărcinarea de a se ocupa de arhiva Cancelariei Pontificale, reorganizând-o și devenind noul ei fondator. Despre smeritul monah străromân, Casiodor oferă o caracterizare de o frumusețe greu egalabilă:

„A fost în zilele noastre călugărul Dionisie, scit de neam, dar după caracter cu totul roman, foarte învățat în amândouă limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc pe care îl învățase în Cărțile Domnului.

„A cercetat Scripturile cu o râvnă atât de mare și le-a înțeles astfel încât ori de unde ar fi fost întrebat avea răspunsul pregătit, dându-l fără nici o întârziere. (…)

„În el era multă simplitate împreună cu înțelepciune, smerenie împreună cu învățătură, moderație împreună cu talentul de a vorbi, încât se socotea un nimic, sau unul dintre cei din urmă slujitori, deși era vrednic, fără îndoială, de societatea regilor.

„El se folosea cu o pricepere atât de mare de latină și de greacă, încât orice cărți grecești lua în mâini, le traducea fără poticnire în latinește și, la fel, pe cele latinești le citea pe grecește, încât credeai că aceasta este scrisă așa cum pronunța gura lui cu o iuțeală nestăvilită.

„Este lung să spun cu de-amănuntul toate despre acel bărbat care între celelalte virtuți este dovedit că a avut și acest lucru admirabil, anume că deși se dăruise lui Dumnezeu în întregime, nu refuza să ia parte la întâlniri cu oameni de lume. Era de o castitate rară, deși vedea zilnic soțiile altora; blând, deși mânat de firea pătimașă a celor mânioși”.

Dionisie lucrează sub ascultarea a zece papi. Prin traducerile sale, îi face cunoscuți în Occident pe Sfinții Părinți ai Orientului.

Sfântul Dionisie s-a mutat la Domnul în anul 545 în localitatea italiană Vivarium.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 8 iulie 2008, l-a trecut în rândul Sfinților cu data de prăznuire 1 septembrie.

Calendarul său revoluționar a fost adoptat în Italia, în anul 527, în Franța și Anglia (664), extinzându-se apoi în întreaga lume.

Începutul anului nou bisericesc pe 1 septembrie a fost decis de cei 318 Sfinți Părinți șa Sinodul I de la Niceea. Motivul: începutul activității de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul Hristos s-a făcut la începutul acestei luni, deoarece, după calendarul iudaic, intrarea în sinagoga din Nazaret a lui Iisus, la revenirea din pustiul Carantaniei, s-a făcut în luna a șaptea, numită Tișri, care corespunde lunii septembrie din calendarul nostru.