Loverboy. Sursp foto: Freepik
Din cuprinsul articolului
Traficanții de carne vie și-au adaptat strategiile și racolează tinerele direct din cluburile de lux din București. „Era într-un club din București cu o prietenă. La un moment dat am fost abordate de o femeie care ne-a întrebat dacă vrem să bem ceva împreună cu ea”, a relatat pentru Gândul una dintre tinerele racolate prin noul mod de operare al proxeneților.
Metoda „Loverboy” dispare
Traficanții de persoane au început să adopte o nouă strategie prin care atrag tinere, vizând în special cluburile din București. Schimbarea de tactică a venit după ce metoda clasică, cunoscută sub denumirea de „Loverboy”, a devenit mai puțin eficientă în urma campaniilor de prevenire derulate de polițiști.
Proxenetismul este de aproape două decenii una dintre principalele surse de profit pentru grupările de crimă organizată din România. După aderarea țării la Uniunea Europeană și obținerea dreptului la liberă circulație, mulți dintre proxeneți s-au mutat în state precum Spania, Italia, Germania, Austria, Marea Britanie sau Olanda, unde au acumulat averi considerabile.
Cel mai temut lider al acestor rețele a fost Ion Clămparu, care și-a consolidat influența în Madrid, în zona Casa del Campo. Acolo, a reușit să elimine competitori proveniți din alte comunități infracționale, precum albanezii sau marocanii, devenind o figură dominantă în lumea interlopă.
Pe acest teren, în România a apărut metoda „Loverboy”. Proxeneții foloseau platformele de socializare pentru a aborda tinere vulnerabile, care ajungeau să se îndrăgostească și, ulterior, să accepte prostituția. Acestea erau convinse că banii obținuți vor fi folosiți pentru a finanța o afacere menită să întrețină viitoarea familie.
Fete în club. Sursă foto: Freepik
Noua metodă este mai complexă
Poliția a lansat campanii preventive care au început treptat să dea rezultate, iar metoda „Loverboy” și-a pierdut eficiența. În locul acesteia, traficanții de persoane au conceput o altă modalitate, mai complexă, pentru racolarea victimelor.
Surse din Poliție arată că vizate sunt grupurile mici de fete tinere care ies în cluburi. Ele sunt abordate de femei trecute de 30 de ani, care se prezintă drept mame singure și spun că preferă să-și trăiască viața. După ce le oferă de băut, le invită în alte localuri, cel mai des în cluburi de manele, unde afirmă că „au relații”.
„Doamnele” respective afișează opulență și se prezintă drept modele de succes în fața tinerelor. Ele le explică fetelor, unele studente venite din provincie pentru a urma cursurile la București, că prostituția le poate aduce un nivel de trai imposibil de obținut prin muncă cinstită.
Anchetatorii arată că, de multe ori, tinerele racolate își primesc primii clienți chiar din prima seară, mai ales fiind sub influența băuturilor alcoolice.
„Era într-un club din București cu o prietenă. La un moment dat am fost abordate de o femeie care ne-a întrebat dacă vrem să bem ceva împreună cu ea. Părea OK, așa că am acceptat. Ne-a spus că are 40 de ani și este mama unei fetițe. Apoi ne-a arătat un cont de Instagram din care reieșea că este un fel de influenceriță și că are mulți urmăritori.
Din vorbă în vorbă ne-a invitat pe amândouă să o urmăm la un alt local, unde va face ea cinste, deoarece are o situație financiară bună. La un moment dat, am fost abordată de unul dintre agenții de pază ai clubului, care mi-a recomandat să o iau pe prietena mea și să o evităm pe femeia respectivă, în condițiile în care racolează fete pentru prostituție”, a declarat, în exclusivitate pentru Gândul, una dintre tinerele abordate prin noua metodă de lucru folosită de proxeneți.
Evoluția traficului de carne vie în România (2000–2025)
La începutul anilor 2000, România a cunoscut o creștere alarmantă a traficului de persoane (numit adesea „trafic de carne vie”), devenind rapid una dintre principalele surse de victime ale acestui fenomen în Europa.
Sărăcia, șomajul și tranziția dificilă de după 1990 au accentuat vulnerabilitatea multor tineri, ceea ce a dus la mii de cazuri de români traficați pentru exploatare sexuală sau muncă forțată de-a lungul anilor. Direcțiile de trafic au fost preponderent externe: majoritatea victimelor sunt transportate spre țări din Europa de Vest (precum Italia, Spania, Germania, Marea Britanie ori Franța), unde sunt obligate să se prostitueze, să cerșească sau să muncească în condiții ilegale.
Există și cazuri de trafic intern – persoane exploatate pe teritoriul României – însă amploarea cea mai mare rămâne traficul transfrontalier. Profilul victimelor este dominat de tinere femei și adolescente recrutate pentru exploatare sexuală, dar include și bărbați sau băieți constrânși la muncă forțată, cerșetorie ori activități infracționale.
Un procent semnificativ dintre victime sunt minori
De obicei proveniți din medii defavorizate (familii foarte sărace, dezorganizate sau instituții de plasament). Între 2016 și 2019, de exemplu, autoritățile au identificat peste 2.600 de victime ale traficului, 75% femei și circa 50% copii, evidențiind cât de des sunt afectați minorii în acest fenomen.
De-a lungul perioadei 2000–2025, numărul cazurilor depistate anual a cunoscut fluctuații – cu vârfuri în anii 2007–2008 și o scădere relativă ulterior – însă traficul de persoane rămâne o problemă actuală. În 2023 s-a înregistrat chiar unul dintre cele mai mici bilanțuri din ultimii 15 ani (aproximativ 400 de victime identificate), dar la nivelul anului 2025 încă vorbim de câteva sute de victime noi pe an, semn că fenomenul persistă.
Acest flagel este alimentat de rețele de crimă organizată, care și-au dezvoltat structuri și metode bine puse la punct.
Grupările de traficanți recrutează victimele prin diverse mijloace manipulative
De la promisiuni false de locuri de muncă sau câștiguri facile, până la metoda „Loverboy”, în care tinerele sunt seduse de pretinși iubiți și apoi constrânse să se prostitueze.
În multe cazuri, traficanții provin chiar din comunitățile victimelor și pot fi cunoștințe, vecini sau rude îndepărtate, ceea ce le facilitează câștigarea încrederii inițiale. Rețelele criminale implicate variază ca dimensiune și organizare: pot fi mici grupări de tip familial sau organizații complexe cu ramificații transnaționale.
Adesea, ele colaborează cu complici din țările de destinație pentru a transporta, adăposti și supraveghea victimele traficate. Membrii acestor rețele recurg la violență, șantaj și corupție pentru a-și menține activitățile ilicite, iar tactica lor evoluează constant (mută frecvent victimele între diferite locații, folosesc platforme online pentru recrutare și exploatare etc.) astfel încât să evite depistarea. În ciuda arestărilor și a numeroaselor grupări destructurate de către poliție de-a lungul anilor, aceste rețele dovedesc o capacitate ridicată de a se reorganiza și de a continua exploatarea altor persoane vulnerabile.
