Publicarea protocolului dintre avocaţi şi procurori, un demers care ar trebui urmat de toate structurile care au semnat astfel de înţelegeri
Editura Evenimentul si Capital

Publicarea protocolului dintre avocaţi şi procurori, un demers care ar trebui urmat de toate structurile care au semnat astfel de înţelegeri

Autor: | | 4 Comentarii | 3918 Vizualizari

Orice scandal mai mare sau doar simplă zarvă în care se vorbește despre serviciiile secrete scoate la suprafață niște personaje ciudate, un fel de metiși dintr-un părinte militar și unul civil, fără a fi neapărată nevoie ca aceștia din urmă să fie de sexe diferite.

Ca să lămurim lucrurile de la început, trebuie spus că e de așteptat ca serviciile secrete, instituțiile de forță să își dorească o îngrădire cât mai mare a libertăților individuale. Chiar dacă discutăm de oameni din aceste structuri de bună-credință, tot vor susține monitorizarea unui segment cât mai mare din populație, restricții cât mai dure privind circulația, folosirea mijloacelor tehnice de comunicații sub o supraveghere cât mai atentă. E în „ADN-ul” lor.

CELE 3 PAGINI ALE PROTOCOLULUI

Nimeni nu e nebun să creadă că libertatea absolută mai există în zilele noastre, dar omului simplu îi trebuie, în mod natural, intimitate într-o măsură mult mai mare decât sunt dispuse serviciile să îi lase. Omul modern înțelege că viața lui trebuie protejată de agresiunea teroriștilor, chiar dacă nu din vina lui s-a ajuns la astfel de atacuri, știe că minorii trebuie apărați de o gamă tot mai largă de psihopați. Omul obișnuit înțelege destule și este dispus să facă multe compromisuri pentru propria siguranță.

Cum se ajunge, totuși, la acest compromis, cel între dorința de control absolut a instituțiilor de forță și nevoia instinctuală de libertate a cetățeanului? La soluția de mijloc se ajunge pentru că nevoii statale de a ține totul sub lupă i se opune societatea civilă care contrazice aproape orice argument al îngrădirii libertăților. Din confruntarea celor două forțe se ajunge la soluțiile de mijloc.

În România lucrurile stau exact pe dos. Tocmai societatea civilă abandonează prima lupta, ba chiar se poziționează de partea instituțiilor în bătălia cu drepturile civile. Sub masca ipocrită a apărării unor drepturi lansate de curând ”pe piață” (dreptul la integritatea corporală, dreptul la siguranță...) suntem sfătuiți să cedăm parțial sau chiar integral drepturi cu care ne obișnuisem, cel la viața privată, la libertatea de expresie sau de liberă circulație.

Prima oară i-am văzut pe activiștii civici transformați în apărătorii restricțiilor la începutul anilor 2000, când americanii au introdus celebrul Patriot Act. Imediat au apărut voci și la noi care lăudau inițiativa americană și cereau cât mai degrabă instituirea unor măsuri speciale și aici. Când, în 2006, la Parlament a fost trimis un set de Legi ale Siguranței Naționale, în care se propunea ca, prin lege, ofițerii de informații să aibă un rol în activitățile de urmărire penală, activiștii au apărut din nou, apărând proiectele. Atunci au pierdut, dar, așa cum am văzut, nu pentru mult timp.

Metișii civismului au apărut apoi când au deplâns căderea legilor Big Brother la Curtea Constituțională. Atunci, ca un suprem gest de îngenunchere a societății civile în fața instituțiilor de forță, câteva asociații au semnat chiar un protest pentru susținerea legilor!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate