Propunerea a fost înaintată statelor membre, iar data summit-ului va fi bătută în cuie deîndată ce acestea își vor exprima acordul, au declarat surse europene pentru AFP.

La această reuniune, liderii UE ar urma să fie prezenți fizic, nu prin teleconferință, așa cum se întâmplă de câteva luni din cauza pandemiei de COVID.

Însă vor fi impuse reguli speciale de distanțare, pentru a se evita pericolul contaminării, au mai spus sursele citate.

Summit-ul de la sfârșitul lui septembrie ar trebui să le ofere liderilor europeni posibilitatea de a discuta toate aceste subiecte sensibile, a căror abordare a fost amânată de criza sanitară și de criza economică provocată de pandemie.

Cu aceeași ocazie, ar urma să se tragă concluziile asupra negocierilor cu Parlamentul European, pentru a se putea adopta bugetul pe perioada 2021-2027, dar și asupra procesului de ratificare a planului de relansare economică privind fiecare dintre statele membre.

Într-adevăr, capacitatea de împrumut trebuie aprobată de Parlamentele naționale ale fiecăruia dintre cele 27 de state membre.

Însă, de departe, subiectul cel mai interesant și cel mai fierbinte este strategia politică și economică față de China, după ce un summit UE-China, prevăzut pentru septembrie, la Leipzig, a fost amânat. Acesta urma să îi aducă la aceeași masă pe președintele chinez Xi Jinping și pe cei 27 de șefi de state europeni.

Relațiile dintre Bruxelles și Beijing sunt tensionate, după intrarea în vigoare a noii legi a securității, la Hong Kong, și după decizia șefei guvernului de aici de a amâna alegerile și de a nu accepta candidații opoziției.

Cu toate acestea, la intervenția directă a Germaniei, care are interese vitale să-și conserve exporturile în China, relațiile cu regimul comunist continuă să fie acceptabile. În acest moment, dintre toate puterile occidentale, UE are relațiile cele mai bune cu China.

De notat că, până la sfârșitul anului, Germania deține președinția prin rotație a Uniunii Europene.

De asemenea, la summit-ul de la sfârșitul lui septembrie, liderii UE ar trebui să decidă politica pe care blocul ar trebui să o adopte față de Turcia și de comportamentul agresiv pe plan internațional al lui Erdogan.

Se studiază sancțiunile care ar urma să fie impuse Ankarei, pentru a o constrânge să respecte embargoul impus de ONU privind vânzările de arme în Libia și să înceteze forările ilegale în zona economică maritimă a Ciprului, precum și provocările de la granița cu Grecia.

Să notăm că, și de această dată, Germania nu are interesul să inflameze prea tare relațiile cu Turcia, din cauza uriașei comunități turce și musulmane, care depășește 5% din totalul populației.

Transformarea Basilicii Sfânta Sofia în moschee a pus și ea paie pe foc relațiilor cu Europa, încă sensibilă la astfel de agresiuni.

În fine, negociatorul UE, Michel Barnier, urmează să-i informeze pe liderii europeni privind stadiul discuțiilor cu britanicii pentru Brexit.

Negocierile Bruxelles – Londra au fost reluate pe 17august, cu mai multe sesiuni de lucru, iar o nouă rundă de negocieri, considerată decisivă pentru încheierea unui acord (sau nu!) între UE și Marea Britanie, este prevăzută să aibă loc în perioada 28 septembrie – 2 octombrie la Bruxelles.

O dată în plus, și în privința Brexitului, Germania dorește încheierea unui acord (aproape) cu orice preț, pentru a nu pierde o piață de desfacere atât de importantă cum este cea britanică. De aceea, Angela Merkel va profita de președinția prin rotație a UE pentru a-și impune viziunea.

După cum se vede, de pe agendă lipsesc Statele Unite, în ciuda faptului că relațiile Washington-Bruxelles sunt tensionate de o bună bucată de vreme. Acest lucru nu poate fi întâmplător.

Explicația acestei bizare omisiuni nu poate fi decât una singură: Angela Merkel, care nutrește o antipatie viscerală față de Donald Trump (și reciproc), dorește o amânare a problemei până după alegerile prezidențiale americane din 3 noiembrie, când speră la o schimbare de administrație.