Ei bine, raidurile regimului sirian au ucis, în ultimele şapte zile, peste 500 de civili, între care 123 de copii, în regiunea Ghouta de Est, fief al rebelilor situat în apropiere de Damasc. Zona a fost bombardată fără oprire de la 18 februarie, potrivit organizaţiei neguvernamentală Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO).

Bilanţul a crescut după descoperirea unor noi cadavre sub dărâmături şi după moartea unor noi civili sâmbătă. Măcelul continuă cu impunitate după ce în aceeași regiune rebelă au fost utilizate arme chimice de către regim. Motivul e clar, dorința de a câștiga cât mai mult teritoriu.

Or regimul Al Assad beneficiază de dreptul de veto al Rusiei în Consiliul de Securitate – drept de veto exersat deja de șapte ori pe rezoluții introduse și de nenumărate ori prin constrângerea formulei de rezoluție – fapt care a permis ca actele de reprimare și distrugerea ființei umane să fie constante în Siria.

Mai întâi, Rusia a blocat misiunea de monitorizare a armelor chimice, după ce aceasta a identificat numeroase atacuri cu cloridă și cu gaz sarin ale regimului, atacuri petrecute după momentul semnării acordului privind intrarea Siriei în Organizația de Combatere a utilizării armelor Chimice, concomitent cu predarea tuturor armelor chimice ale regimului. Apoi, Rusia a blocat o rezoluție de condamnare a utilizării armelor chimice de către regimul al Assad.

Mai nou, a fost nevoie de cel puțin 3 reuniuni și numeroase intervenții și negocieri pentru a opri tirurile timp de 30 de zile și a permite misiunilor umanitare să pătrundă în oraș, pentru a evacua răniții și bolnavii și a aduce hrană și medicamente. Această nouă campanie aeriană devastatoare a fost lansată duminica trecută de regim, ca element de pregătire a unei ofensive terestre pentru preluarea controlului asupra acestui fief administrat de rebeli în apropierea Damascului.

Supuşi unui asediu sufocant de către regim începând din 2013, cei circa 400.000 de locuitori din Ghouta de Est se confruntă zilnic cu lipsa hranei şi a medicamentelor. Rezoluția votată de către Consiliul de Securitate, după trei încercări ratate în orele anterioare, este una pe deplin nesatisfăcătoare, și care nu a oprit tirurile. Rusia a introdus condiții peste condiții pentru a determina continuarea ofensivei, acceptând rezoluția doar după ce a obținut excepții la încetarea focului.

E vorba despre combaterea „organizațiilor teroriste” care e permisă în continuare și pe durata celor 30 de zile, prin aceasta fiind înțelese însă toate grupările de opoziție de către Al Assad. Iată că acțiunea comunității internaționale este blocată din nou de către Rusia care a acceptat o rezoluție doar după ce formularea permite interpretarea și relativizarea unei hotărâri de a înceta focul. Limitele interpretării conceptului de „organizație teroristă” sunt multiple și diferite.

Astfel, un număr de state occidentale numesc multe din milițiile pro-iraniene din Irak, dar și multe organizații șiite iraniene aflate pe teren, inclusiv legate de regimul de la Teheran, drept organizații teroriste, așa cum și Hezbollahul libanez e considerat organizație teroristă.

De cealaltă parte, structurile pro- al Assad consideră toate grupările de opoziție drept teroriste, în timp ce Rusia vede drept teroristă gruparea Daesh autointitulată Stat Islamic, grupul Jabar al Nusra, afiliată Al Qaeda, dar și numeroase alte grupări islamiste locale, pe care le califică drept teroriste sau aliate după bunul plac, în funcție de moment și elementul de interes.

În același timp, Turcia numește milițiile kurde PYD/YPG de autoapărare, parte a Forțelor Democratice Siriene, majoritar kurde, finanțate de către SUA, drept organizație teroristă, și o leagă direct de PKK. Ultima Rezoluție a Consiliului de Securitate și epopeea traversată pentru a avea un vot unanim, fără veto-ul rus – singurul stat din 15 membri ai Consiliului de Securitate care s-a pronunțat împotriva formulelor anterioare – antrenează responsabilitatea directă a Moscovei față de masacrele de pe teren din Siria.

Motivația venind de la promovarea protejatului său, Al Assad, și a poziționării avantajoase a acestuia în perspectiva unor tratative de pace, o rațiune care nu justifică sutele și mile de morți sau epurarea suniților. În plus, e tot mai greu de explicat la Washington și Tel Aviv faptul că Iranul dobândește un rol tot mai important pe teren în Siria, deși solicitările clare au fost acelea legate de retragerea forțelor iraniene de pe teren din Siria și Irak.

Te-ar putea interesa și: